PLIMBARE PRIN DELTA DUNARII

Exista o serie de fotografii pe care nu am reusit sa le le pun in nici o postare, fie ca nu se incadrau tematicii, fie ca sunt facute dupa postare, fotografii ce cred eu ca merita vazute si comentate. De pilda, pozele ce le voi prezenta acum sunt fascute in doua iesiri in delta, ambele prin luna iulie, cand am insotit niste invitati ai administratiei sa viziteze delta, la o iesire si alta cand am iesit cu un prieten intr-o zi de sambata, pur si simplu la plimbare.


Despre Codalb (Haliaeetus albicilla) am tot scris aici, e o pasare care in general pleaca imediat ce are contact vizual cu tine. Majoritatea pozelor cu codalb le am in zbor sau pui la cuib, asa cum probabil ati vazut in postarile Codalb I, II, II si IV. Aceasta poza am facuto pe canalul Sontea, dis de dimineata, dupa un cot al canalului, am dat de acest codalb care se incalzea la soarele diminetii. Aici trebuie sa fac o paranteza. Una din regulile de baza ale fotografiatului pasarilor este sa ai aparatul pregatit inainte de a te urca in barca sau masina. Cred ca urmatoarea postare a mea se va intitula "Cum sa fotografiem pasari", unde am sa prezint din experienta mea fara a avea pretentia ca stiu tot si detin adevarul absolut. Evident, eu nu aveam aparatul pregatit, si am facut cca 12 poze cu acest codalb cutimpul de 1/30 parte din secunda la un obiectiv de 400 mm. Orice fotograf stie ca ar fi trebuit sa pozez cu minim 1/400 mm. Si deci o singurta poza mi- iesit ca lumea. Asta. Dupa ce a zburat codalbul, amverificat apoaratul, mi-am adresat cateva "felicitari" in gand si apoi am facut reglajele corespunzatoare.
Odata intrati pe lacul "....." (multi ma cearta pe blog ca spun locurile unde se gaseste cutare lucru sau cutare pasare, dand astfel ocazia celor mai putin educati cu natura sa braconeze sau sa strice. O fi bine ? O fi rau ? Va rog sa va exprimati opiniile) unde suntem intampinati de Chira de balta (Sterna hirundo), pasare destul de comuna care pescuieste plonjand in apa dupa pestisori.
Corcodelul mare (Podiceps cristatus)cand vrea sa zboare, fuge pe apa asa cum fac pasarile mai grele ca lebedele. Pasare ce se hraneste cu peste pe care-l prinde scufundandu-se dupa el.
Eretele de stuf (Circus aeruginosus) este un alr rapitor comun in delta, mult mai numeros si mai mic decat Codalbul. Asa cum spune si numele lui, zboara pe curentii de aer deasupra stufului, la cca. 8-15 m. si se lasa brusc in stuf acolo unde gaseste o prada potentiala.
Lebada de vara sau Lebada muta (Cygnus olor) este una din pasarile ce le pozez rar si numai in ocazii mai speciale precum este o mama cu puii ei. Aud pe la televizor crainici/e ce transmit ca pe lacul cutare au venit lebede si se hranesc cu pestisori. Gresit, lebada este striv vegetariana, se hraneste numai cu vegetatie de pe fundul lacurilor. De aceea o vedem frecvent pe apa cu fundul in sus si capul sub apa.
Cea mai raspandita pasare din delta, alaturi de lisite este Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo). Cel mai frumos lucru la cormorani este culoarea ochilor.
Aici se poate vedea un stol de cca 4.ooo de cormorani pe intinsura Musura. Cormoranii se hranesc intr-adevar cu peste.
Aici se vede cum o mama isi hraneste puii, practic acestia isi baga capul in gatul mamei pina scot un pestisor.
Uneori pestisorul prins cu atata truda de parinti, este refuzat de pui. Va fi insa mancat de ciori si cotofene, nelipsite in coloniile de cormorani.
Intr-o colonie de cormorani convietuiesc insa mai multe specii intr-un singur copac. Aici se vede cuibul de Starc lopatar (Platalea leucorodia), langa unul de cormorani, in planul doi unul de Starc cenusiu. Frecvente mai sunt cuiburile de Starc galben si de Starc de noapte.
Am zis sa nu mai pun nici pelicani pe blog, poza asta insa prezinta doi ciulini de balta agatati de penele pelicanului, am vazut de altfel si lipitori calatorind astfel. Daca tot am ajuns la pelicani
am zis sa pun si un portret de pelican, poate ca multi nu au vazut de aproape asa ceva.
Un Starc cenusiu (Ardea cinerea) pe care l-am pus aici numai pentru ca apare destul de rar in postarile mele, este destul de frecvent si merita vazut si el.
Asta este o poza interesanta. Se spune despre pisici ca nu suporta apa. Iata ca Pisica salbatica din Delta Dunarii s-a adaptat conditiilor de aici. In poza este un pisoi ce-si urma mama si fratele pe langa o Egreta mare (Egreta alba).
Pana am intors salupa si ne-am apropiat, pisoiul (in stanga imaginii) a ajuns in stuf langa mama si fratele lui.
La pranz, am tras salupa la mal si mancam niste sandvisuri. Din stanga noastra de la cca 2 m. a intrat in apa un bizam care s-a oprit pe apa in fata noastra la cca 3-4 metri, rodea ceva si s uita la noi. A repetat figura de 5 ori, am avut timp sa scot aparatul din rucsac, am schimbat si obiectivul si l-am fotografiat de cateva ori.

Asta este, orice iesire in delta este prilej de a vedea fel de fel de minunatii ale naturii. Este valabil pentru cei ce au timp si rabdare sa stea, sa priveasca si sa asculte. Ochi sa ai si rabdare. Oare ce se poate vedea si intelege din delta in goana celor cel putin 120 cai putere ai salupelor de fite ? Ce rost are sa te dai mare bengos in ochii unor biete lisite speriate ? Nu o sa inteleg niciodata.
<

PRUNDARASUL GULERAT MIC - (Charadrius dubius)

Merita sa scriu cateva cuvinte despre aceasta minunata pasare. Prundarasul gulerat mic.
Putina lume il cunoaste. Asa cum sugereaza si numele sunt sanse mari sa il intalnim pe zonele de prundis in apropierea apelor. In Ungaria l-am vazut intr-o cariera de pe un brat al Dunarii.

Cum ungurii nu prea au munti, extrag pietrisul necesar constructiilor din cariere pe malul Dunarii. Acolo cuibarea prundarasul nostru fara a fi deranjat de fadrome si camioane.
De fapt este o pasare destul de sociabila, am vazut0 in compania fugacilor si fluierarilor, ca in imaginea de mai sus. Prundarasul este cel din stanga.
Deoarece este o specie ce se intalneste cam pe tot parcursul Dunarii, a fost aleasa prin proiectul DanubeParks sa fie monitorizata printr-un proiect pilot, pe intreg traseul Dunarii, ca specie indicator al starii de "sanatate" a ecosistemelor riverane. Am sa revin asupra rezultatelor monitorizarii ceva mai jos.
Prin iunie apar puii. Destul de greu de depistat daca stau nemiscati. De mici sunt inzestrati cu picioare de buni alergatori.
Fuga este primul mijloc de aparare. Va asigur ca in ciuda dimensiunilor mici, este un bun alergator. Dupa ce se indeparteaza de intrus,
se face una cu pamantul. Camuflajul este perfect. Poti sta la 1 m de el fara sa-l vezi. Sta incremenit pana pleci.
Adultii se remarca prin inelul galben in jurul ochilor. E o pasare foarte frumoasa si relativ usor de fotografiat mai ales din masina. Prin proiectul mai sus amintit, in lunile mai si iunie au fost monitorizate malurile Dunarii din dreptul Silistrei, malul romanesc, Dunarea Veche la est si vest de insula Mare a Brailei si a Ialomitei si Bratul Sf, Gheorghe din delta.
Este clar ca la noi, spre deosebire de Ungaria, acolo unde sunt activitati umane, nu gasesti prundaras. Unde traficul de nave este mare, unde sunt pascute si adapate animale pe malul Dunarii, in apropierea oraselor mari ca Tulcea si Galati, nu sunt prundarasi.
Prefera meandrele Dunarii necirculate de ambarcatiuni si locurile cu intinsura. Au fost gasite cam 14 locuri de cuibarit pa tot traseul mentionat. In noiembrie aflu datele de la celelalte parcuri din proiect. Sunt curios ce rezultate au.
Este si un bun subiect de fotografiat pentru iubitorii de pasari. Asa cum spuneam este destul de tolerant cu masinile, si are momente cand sta nemiscat, cand poate fi fotografiat foarte usor.
Faptul ca am colegi ce lucreaza in alte servici in cadrul rezervatiei ce nu stiau mai nimic de aceasta pasare, m-a determinat sa scriu aceste cateva randuri. eu de cate ori o intalnesc, nu ma pot abtine tentatiei de a o poza. Fiind o pasare frumoasa si destul de discreta va invit sa o admirati in fotografii si daca aveti noroc si rabdare, pe viu pe prundisuri.

VIZITA IN AUSTRIA

< Rezervatia Biosferei Delta Dunarii face parte dintr-o retea de arii protejate cu iesire la Dunare reunite intr-un proiect denumit DanubeParks. Toate actiunile vizand codalbul prezentate pe acest blog, au fost intreprinse in cadrul acestui proiect. Desfasurat pe mai multi ani, acest proiect include si organizarea unor manifestari traditionale dintr-o tara participanta la proiect. Anul 2011 a fost anul Romaniei. Deci, pe 2 septembrie impreuna cu cativa colegi, ne-am suit in avion si hai in Austria cu destinatia finala Parcul National Donau-Auen cu sediul la Orth.

Suntem cazati in aceasta pensiune, curata si sobra in localitatea Untersiebenbrunn ceea ce se traduce, Subsapte izvoare, situata la cativa kilometri de Orth.
In acest castel este sediul Parcului National Donau-Auen in localitatea Orth.
Castelul are o curte interioara unde se vor desfasura toate manifestarile traditionale romanesti.
In prima zi, dupa ce ne-am cazat la pensiune, am participat la Orth la discutii referitoare la continuarea proiectului DanubePrks in anii viitori.
Masa de seara am servito in Castelul Eckartsau ce apartine de parcul Donau-Auen.
Castelul este si restaurant si muzeu ce se viziteza. Noi am servit masa cu un ochi in farfurie si cu unul la frumusetile locatiei.
Pe vremuri castelul era locul unde se organizau principala distractie de pe atunci - vanatoarea. Toate sculpturile si picturile au scene de vanatoare cu zeita Diana.
Etajul castelului se viziteaza, prezinta camerele mobilate
salile de dans, de primire a oaspetilor, dormitoarele cu mobila originala.
Castelul a fost construit la 1720 si este inconjurat de o padure minunata.
Tot la etaj dar in corpul opus salii de restaurant, sunt salile cu trofeele de vanatoare.
Castelul fiind destul de mare, ne-a prins ora 11 seara vizitand castelul. A doua zi dimineata am avut in program o vizita in Viena.

Vizita inceputa in centrul orasului, pe langa un brat/canal al Dunarii care nu trece prin centrul orasului.
Am inceput vizita la cea mai veche biserica din oras, secolul XI, unde de altfel nu se mai oficiaza.
Ghid ne-a fost un coleg de la parcul Donau-Auen, dezavantajul fotografului este ca in cautarea sa permanenta a unghiurilor cele mai fericite, pierde explicatiile date de ghid. Mentionez ca fotografiile din Viena vi le prezint facute in tehnica HDR .
Domul Sf. Stefan este impresionant. Nu este inca terminat. Austria nu mai aloca fonduri pentru construirea sau continuarrea constructiilor de biserici sau catedrale, toate fondurile se duc pe conservarea celor ce le au.
Interiorul domului este protejat de vizitatori printr-un grilaj, asa ca nu am putut face detalii.
Nu puteam rata statuia lui Goethe, asociez mereu numele lui cu ultimile sale cuvinte : "Lumina, mai multa lumina". Se referea evident la educatie. Cuvintele lui arata ce bezna este prin liceele noastre.

Cladirea Parlamentului din Viena.
City tourul vienez.
Palatul prezidential, am intrat in curtea lui fara a fi intrebat de cineva ce caut pe acolo. Nu Spp, nu paza, nu politie. De ce oare ?
Detaliu de pe cladirea Parlamentului.
Statuia lui Mozart in parcul central. Nici nu stim cum s-a facut ora de intoarcere la Orth.

Dupa pranz, pentru "asezarea mancarii" am avut in program

o excursie cu barcile pneumatice pana la Bratislava.
Cu ateva mici popasuri unde gazdele noastre ne mai povesteau cate ceva despre lunca Dunarii.
Dupa doua ore si ceva de vaslit destul de lejer caci aici viteza Dunarii este destul de mare si practic barcile au fost duse de curent, se vede in zare Bratislava.
Fiind sambata dupamasa, slovacii sunt cu mic cu mare in strada, la bere.
Un ghid ne-a purtat prin locurile interesante al Bratislavei,
aici esra un concert de jazz in aer liber,
aici teatrul natinal unde juca "Micul Print",
Bratislava a fost scurt timp si capitala Austr0-Ungariei,
din loc in loc sunt statui ghidushe.
Dupa vizita Vienei, vaslit pe Dunare, vizitat Bratislava, cam mult pentru o zi.
Alta statuie ghidusha, un paparazzi.
Seara am servit masa intr-o berarie, felul unu un fel de crema de usturoi in paine, pe care nu l-am putut manca. Felul doi, friptura cu varza cu chimen, ce a reabilitat bucatarul
Duminica dimineata ne indreptam spre Orth penrtu sarbatoarea propriu-zisa. Pe camp tocmai se recoltasera dovleceii. Am si servit o supa/crema de dovleac foarte buna.
Si astfel in curtea castelului sa dat startul serbarii. Aici fiecare parc natural a gatit mancarea sa traditionala. Noi am facut un bors de peste, evident.
Ansamblul Baladele Deltei i-a lasat cu gura cascata pe austrieci.
Au prezentat dansuri din Dobrogea dar si din alte zone ale tarii.
S-a dezvelit o "statuie" a unui morun, sora cu cea inaugurata la Tulcea, facuta din fibra de sticla.
Exista astfel doua statui, una mai aproape de izvoarele Dunarii si alta la varsare, ca omagiu adus acestei specii aproape disparute in Dunare.
Pregstirile sunt in toi, in planul indepartat se poate observa o scara exterioara. Ea duce la etajele 3 si 4 unde a fost organizata expozitia fotografica cu cele 34 de fotografii facute in delta.
In timp ce colegii mei pregateau jos mancarea si standul nostru, eu cu Nicu Bahaciu, am rearanjat expozitia foto prin adaugarea ultimilor 12 fotografii. In planul indepartat Franz agata noile poze.
Despre tehnica de prindere a fotografiilor pe perete, deosebit de usoara si ingenioasa voi vorbi probabil in alta postare.
Cateva imagini din expozitie.
Expozitia tine pana in noiembrie cand va fi adusa la Tulcea
si probabil va fi expusa si la noi.
Aici este Beniamin, fixand ultima fotografie. Toata reorganizarea si aranjarea pozelor a durat cam doua ore.
de sus de la fereastra expozitiei, am surprins activitatile de jos.
Am o mare admiratie pentru dansatori si orchestra care au fost sufletul sarbatorii de la 10 dimineata pna la 18 seara, cu mici pauze.
Publicul autohton a stat pana la sfarsitul programului.
Din cand in cand, reprezentanti ai parcului Donau-Auen prezentau fauna parcului
uneori apeland la "ajutorul" publicului spre o mai buna explicatie.
Tot respectul pentru orchestra ce a intretinut atmosfera
si tanara lor solista de muzica populara.

Dupa ora 18 la ora la care oficial s-a incheit programul, toti reprezentantii parcurilor din proiectul DanubeParks am participat la un workshop constand in terminarea excedentului de mancare, la asanarea tuturor rezervelor de lichide provenite din regiunile diverse pe unde trece Dunarea.
Si, ciudat, tuturor ni s-a dezlegat limba, cu totii vorbeam si intelegeam romano-germano-sarbeasco-ungureasca-bulgaro-slovaca si s-a concluzionat unanim ca proiectul trebuie sa continue.


Va continua.