Dan din Delta Dunării: 01.04.2009

Dedic această postare bunului meu prieten Marinov Mihai, ornitolog născut şi crescut în Delta Dunării, căruia îi datorez multe din tainele deltei, de care m-a legat o prietenie adevărată bazată pe dragostea pentru natură şi care a plecat dintre noi neaşteptat şi nedrept de repede.

Cu Mişa am pătruns pentru prima oară în cea mai mare colonie de pelicani din Europa, colonia Roşca Buhaiova. Se întâmpla prin 1994 când aparatura digitală nu apăruse încă, de aceea unele fotografii din această postare sunt făcute în acea perioadă pe film. Le-am scanat şi postat aici. Nu au calitatea celor facute direct cu camera digitală.

În Delta Dunării cuibăresc peste 2.500 perechi de Pelican comun, Pelecanus onocrotalus şi aproximativ 100 perechi de Pelican creţ, Pelecanus crispus. Cea mai mare concentrare de cuiburi se află în zona cu regim de protecţie integrală Roşca Buhaiova, în suprafaţă de 9.625 ha.
Am avut fericita ocazie de a intra în această colonie de trei ori, de două ori însoţit de Mişa. De fiecare dată accesul în colonie se făcea pornind de la cantonul agenţilor ecologi ai Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de pe Canalul Lopatna.

După cum se vede în imaginea de mai sus, canalul este puternic populat cu nuferi în zonele sale mai largi.

În această vegetaţie cuibăreşte Chirighiţa cu obraz alb - Chlidonias hybridus - în grupuri de cca. 10-13 perechi.

Poate fi observată Găinuşa de baltă - Gallinula chloropus -

Cuibăreşte de asemeni Corcodelul mare - Podiceps cristatus - ce obişnuieşte să-şi acopere ouăle cu frunze din vecinătatea

cuibului atunci când este obligat să-l părăsească.

Întâlnim Stârcul roşu - Ardea purpurea -

Stârcul galben - Ardeola ralloides -

care stă de multe ori încremenit pe frunzele de nufăr în aşteptarea peştişorilor cu care se hrăneşte.

Nu putea să lipsească din peisaj Egreta mică - Egreta garzetta -

şi Chira de baltă - Sterna hirundo.

Pe malul canalelur ce ne duc spre colonie, în afara zonei de protecţie, trecem pe lângă colibele pescarilor.

Intrăm în complexul de lacuri Matiţa Merhei, unde nuferii sunt în plină perioadă a înfloritului.

Remarcăm două specii de nufăr: Nufărul alb - Nymphaea alba - şi Nufărul galben - Nuphar lutea.

Acest comple lacustru este mai tot timpul vizitat de grupuri mari de pelicani datorită apropierii de locul de cuibărit.

Mai tot timpul în aproierea cârdurilor de pelicani se află şi Cormoranul mare - Phalacrocorax carbo - care însoţeşte pelicanul când acesta se hrăneşte.

Spre deosebire de pelicanul pe care l-am vazut pe coasta de est a Americii care plonjează din aer în apă, pescuind în mod individual deci, pelicanii din Delta Dunării pescuiesc "în haită". Tehnica constă în a "hăitui" peştii spre malul lacului, în aglomeraţia creată peştii de la suprafaţă fiind prinşi de pelicani prin scufundarea capului sub apă. Peştii de la adâncimi mai mari sunt prinşi de oportuniştii cormorani, care se scufundă şi înoată pe sub apă.

Iată o imagine a freneziei prinderii peştilor la care participă şi pescăruşii

şi dacă priviţi atent această poză veţi observa şi o egretă şi un stârc roşu.

Toată lumea profită de ămpingerea bancului de peşte spre apele mici de la mal.

Văzut din aer lucrurile arată ca în fotografie.

Frecvent pot fi văzute grupuri de pelicani zburând razant la suprafaţa apei.

Ne continuăm călătoria spre colonie prin Canalul Hrecisca ce are la început porţiuni pe care se poate intra cu barca fără probleme, mai ales la ape mari.

Trebuie să precizez că pelicanii îşi aleg locurile de cuibărit în zone în care accesul este deosebit de greu pe apă, înconjurate dee întinderi mari de stuf.

Astfel Canalul Hrecisca devine curând impracticabil navigaţiei datorită vegetaţiei de "Rizac" sau "Foarfeca bălţii" - Stratiodes aloides. Pentru a înainta, folosim ghionderul în apele la limita dintre canal şi stuf. Stuful creşte în ape mai mici, Rizacul în ape adânci se poate înainta deci în zona dintre ele.

Pentru a ajunge în colonie, intrăm în stuf perpendicular pe Canalul Hrecisca, deschizîndu-ne cărarea cu canoia. Pelicanii cuibăresc pe plauri

plaurul fiind un conglomerat plutitor de rădăcini, resturi vegetale în fază de descompunere, cochilii, mâl şi rizomi. Aceste insule susţin fără probleme greutatea unui pelican dar pentru mine e necesară punerea vâslelor în cruce spre a nu mă scufunda. Pelicanii patrulează în vecinătatea cuiburilor

sau zboară în cercuri largi deasupra coloniei. Trebuie să vă spun că în colonie este un mioros de nesuportat. Există aici vegetaţie, cadavre, ouă aflate în descompunere, peşte regurgitat, gaze degajate de sub plauri. Acest amestec de miresme este execrabil.

Cuibăresc aici alături Pelicanul comun şi cel creţ. În fotografie, în partea stângă se află un pelican creţ, nuanţă cenuşie şi cuib mai înalt. Puii de pelican creţ este alb-cenuşiu (se observă unul sub aripa pelicanului creţ) iar cei de pelican comun sunt negrii. În grupul de pui de pelican comun, în stînga grupului de pui negrii se află şi un pui de pelican creţ, alb - cenuşiu la culoare.

În această poză primul din dreapta este pelican creţ.

Cam aşa arată plaurul cu puii de pelicani.

Şi grupul nostru ce a parcurs câţiva kilometrii prin stuf în apă pâna la genunchi, în luna august.

Aici este un cuib de pelican, cu un pui eclozat mult mai târziu faţă de ceilalţi, cuib destul de rudimentar. De fapt, pelicanul este o pasăre primitivă.