VIZITA IN UNGARIA SI CROATIA

Fac parte dintr-un colectiv ce se ocupa de punerea in practica a unui proiect DanubeParks intitulat, ce are cinci directii de dezvoltare. Unul dintre ele este dedicat Vulturului codalb. Voi detalia tema aceasta intr-o postare viitoare. In ianuarie, toti cei implicati in studiul codalbului in acest proiect, din Germania, Slovacia, Austria, Ungaria, Serbia, Croatia, Bulgaria si Romania, ne-am intalnit in Ungaria pentru a pune la cale lucrurile. Cu aceasta ocazie am vizitat Parcul Natural Dunare-Drava din Ungaria si Parcul Natural Kopacky rit din Croatia. Prima zi a deplasarii am petrecuto pe traseul Tulcea - Arad, unde am innoptat. Deplasarea am facuto cu microbuzul institutiei. A doua zi am intrat in Ungaria cu directia Mohaci, nu ne-am oprit aici, am intrat in Croatia unde trebuia sa le lasam pe colegele noastre.

Pensiunea unde s-au cazat se afla in localitatea Bellye, in apropierea Parcului Kopacky rit ce urma sa-l vizitez si eu peste doua zile.

Am gasit cu oarecare dificultate pensiunea, insa ne-a facut o impresie foarte bunade cum am vazuto.

Delegatia noastra a fost primita asa cum se cade de gazda, catel si pisica.

Pensiunea are un aer rustic, tartacutele si dovlecii fiind nelipsiti in gradina

pe veranda casei, pe pereti. Interesant este ca la ei pe timpul iernii isi tin

toate orataniile in solar. Astfel am vazut sub un astfel de solar gaini pitice, alaturi de rate mandarin si serusi. E drept ca inauntru era cu mult mai cald ca afara. Si cum eram coplesiti de foame, am mai scos din bucatele noastre, insa gazda ne-a tratat cu o tarie binecunoscuta si la noi - şliboviţă. Am servito dintr-o sticlă cu o pară întreagă în interior.

Şliboviţa lor, cu slanina de la noi şi la sfârşit o cafea turcească adevărată a încălzit bine atmosfera. Din păcate, noi bărbaţii a trebuit să ne întoarcem în Ungaria la Mohaci.

Ne-am cazat la pensiunea Pegazus Lovafarm, o pensiune unde se poate învăţa şi echitaţe. În imagine este sala de mese şi pavilionul 1.

Noi însă am stat în acest pavilion unde am beneficiat fiecare de o cazare bună. În ciuda frigului de+afară, am avut tot timpul foarte cald în camere.

În apropiere se afla un manej, şi mici padocuri unde se aflau diferite rase de cai.

Cum ar fi cel din această imagine.

Tot farmecul pensiunii însă consta în căţeii gazdelor. Căţelul alb se numea Piţit (un fel de micuţul în română) cât se poate de jucăuş, era într-o permanentă joacă cu doi pui de boxer.

Ne-am deplasat de la Mohaci la Kolke, un sat din apropiere unde se află un muzeu al berzei. Pe acoperişul clădirii se află trei cuiburi de barză. Este locul unde s-a desfăşurat un proiect anterior codalbului şi anume "Barza albă"

Tot ce se află în interiorul muzeului are legatură cu barza albă. Tricouri, genţi, pungi, desene, vederi, toate au pe ele o barză albă. Clădirea are două camere principale şi anexe. Una din camerele principale este o sală de

şedinţe care de altfel se poate transforma şi în sala de mese, cum am văzut în continuare.

Aici ne-am ţinut cu toţii prelegerile despre codalb.

După care a urmat o binecuvântată masă cu gulaş şi vin din regiunea lor.

Până s-a pregătit masa, noi am vizitat a doua sală. Aici, erau expuse cuiburi de barză cu un adult clocind, un cuib cu ouă şi un altul cu pui de trei săptămâni.
Există de asemeni o dioramă ce prezintă mediul de trai preferat de berze şi hrana consumată.

Sunt prezentate toate berzele existente pe pământ.

Apoi sala se lărgeşte, aici găsim lucrări, pliante şi broşuri legate de barza albă.

Pe postere sunt prezentate acţiuni întreprinse în folosul berzelor,

cele două mari căi de migraţie din Europa spre Africa de sud şi Asia, lucrări despre folclorul diverselor ţări legat de barza albă. Au fot mai multe teorii asupra rolului berzei în a aduce copii pe la casele oamenilor. Nu s-a ajuns la un punct de vedere comun.

Am făcut o poză cu gazda noastră.

După care ne-am deplasat în parcul Duna-Drava propriuzis.

Este un fost teren de cooperativă agricolă pe care localnicii l-au cedat spre a se înfiinţa acest parc.

Aş minţi dacă aş spune că am fost impresionat de ce am văzut aici. Este un teren pe care se practica agricultura şi pe care acum nu se mai face nici o lucrare, decât păscutul cu vite.

Una peste alta nu am văzut pe aceste coclauri decât câţiva şorecari, ciori, o gaiţă iar la malul Dunării raţa mare, cap castaniu şi fluierătoare. Printre ele un corcodel mare.

Parte interesantă a excursiei a fost întâlnirea cu cireada de vaci. D cum ne-au văzut, văcuţele au venit într-un suflet spre noi.

Cum erau destul de multe, zglobii şi bine dotate cu coarne, mă şi vedeam alergat ca la Pamplona. Văcuţele,s-a dovedit a fii doar curioase, s-au oprit la 30m de noi, privindu-ne cu interes.

Şi cam atât. Poate că vara sau primăvara lucrurile stau mai bine aici. Oricum, cu orice vizită ce o fac prin alte zone protejate, cu atât realizez cât de frumoasă şi unică e delta noastră.

Altfel au stat lucrurile a doua zi în parcul Kopackz rit. Am trecut deci iar în Croaţia şi am vizitat acest minunat parc. Este compus din foste unităţi piscicole abandonate cât şi de un complex de ostroave.

care mare parte a anului sunt inundate. În perioada cu ape mici peste tot rămân ochiuri de a.

Vegetaţia dominantă este pădurea de plopi, în care nu se desfăşoară nici un fel de activitate. Deplasarea printre crengile prăbuşite şi putrezite a fost un sdevărat exerciţiu pentru cei mai supraponderali şi mai trecuţi de prima tinereţe, ca mine.

În poienile dintre pâlcurile de copaci, am văzut hrănitori pentru animale. Am vazut o turmă de căprioare cu cerbi de peste 50 de exemplare. Viteza cu care au dispărut m-a împiedicat să le pozez.

De fapt peste tot am observat cărări făcute de animale, ciut, căprioare, mistreţi. Spre deosebire de ce am văzut cu o zi înainte la unguri, aici pădurea era plină de viaţă.

Am auzit de câteva ori ciocănitoarea neagră, mediul este de fapt ideal pentru această pasăre, gaiţa, ţicleanul, piţigoiul mare. Asta aşa din fugă.

Am vizitat 3 cuiburi de codalb, două locuite,

La unul chiar am deranjat femela care clocea.

Nu am stat prea mult aici pentru a nu deranja prea tare vulturul.

Am vizitat un punct de observaţie al păsărilor, specia cea mai răspândită fiind cormoranul.

Ne-am deplasat apoi la un cartier de iernare al gâştelor. Am oprit în apropierea lor cam 6 maşini, cu toate acestea gâştele nu s-au speriat.

semn clar că pe aici gâştele nu se împuşcă.

Se simţeau destul de bine atât gâsca de vară cât şi gârliţa mare. Bine că mai există locuri unde nu sunt hăituite şi vânate.

Printre ele am remarcat şi trei Brante - Gâsca cu gât roşu.

Alte specii remarcate aici au fost Egreta mare, Stârcul cenuşiu, Şorecari din belşug. Ce este interesant este că numărul de şorecari este aşa de mare încât i-am văzut în urma plugurilor care arau, cum fac ciorile şi pescăruşii la noi. La ei şoracarii sunt la putere.
La întoarcere spre ţară ne-am oprit puţin în oraşul Szeged.

Este un oraş cu o arhitectură deosebită ce-mi aminteşte de Oradea mea. Aici eram în piaţa Domului din Szeged.

Râul Tisa în ceaţă. Trebuie să menţionez că am avut o vreme total potrivnică făcutului de fotografii sau filmatului. Ceaţa şi frigul au fost tot timpul.

Acesta este Domul dein Szeged. Nu am avut timp să mă documentez despre istoricul său.

Alte clădiri din centrul oraşului.

Regret că nu am avut decât 40 de minute să pozez şi să filmez în oraş.

Poate cu altă ocazie.

Am să pregătesc în curând o postare despre rostul vizitei mele în Ungaria şi Croaţia şi anume Vulturul codalb.