CODALB IV - CUIBUL CORCIOVATA

După acţiunile eşuate la primele două cuiburi de codalb, dezamăgirea se citeşte pe chipurile lui George şi Dan. Domnul Acsentiev, în planul secund, ne conduce spre cuibul de la Corciovata.

Cu alte cuvinte de ceea ce ne-a fost frică, nu am scăpat. Cuibul este construit pe un loc foarte izolat, accesul la el este posibil numai la ape mari.

De jur împrejur este o vegetaţie asemănătoare cu cea tropicală ce face cuibul greu de depistat.

Ajungem la baza cuibului îndrumaţi de dl Iacob Marian, agent ecolog la noi la rezervaţie, urmând să verificăm dacă există pui în cuib.

Ca întotdeauna, Piticul este însărcinat cu treaba aceasta, iată-l aici pregătindu-se de ascensiune.

Prima parte a escaladării este întotdeauna şi cea mai grea, din cauza lipsei de crengi. Cu toţii îl ajutăm pe Pitic să găsească cea mai bună cale de suit.

Aici este deja la jumătatea drumului, de unde a trebuit să treacă pe cealaltă parte a trunchiului pentru a sui mai uşor. În imaginea următoare este marcată poziţia Piticului şi a cuibului.

Cuibul este situat la cca 18-20 de metri de apă.

Piticul ne confirmă faptul că în cuib este un pui, aşa că cei de jos fac din cele două bărci o platformă pentru pregătirea echipamentului. S-a decis dublarea suprafeţei panoului solar şi montarea unei antene mai puternice.

Prezenţa noastră nu trece însă neobservată. Astfel, într-o salcie din apropierea plopului unde este cuibul de codalb, o familie de grauri au cuib într-un fost cuib de ciocănitoare. La sosirea noastră în zonă şi-au manifestat în mod deschis şi gălăgios totala dezapropare.

Găinaţul de la baza intrării ne confirmă că în cuib sunt mai mulţi pui. Cât timp părinţii sunt

plecaţi după hrană, adică insecte, în cuib este linişte şi discreţie totală.

În momentul în care însă se apropie unul din părinţi, la cuib se dezlănţuie o adevărată frenezie.

Sunt date la o parte toate precauţile şi toţi puii strigă după mâncare. Părintele distribuie rapid mâncarea, ofi existând vre-o ordine ? După care pleacă rapid.

În momentul hrănirii puilor am numărat prin binoclu patru pui, cel puţin.

Se montează panoul solar dublu, timp în care Piticul ia prânzul,

după care are loc instalarea lui într-o poziţie bine luminată dar pe cât posibi discretă.

Chiar în acel moment pe deasupra noastră trece în zbor de verificare, unul din părinţii puiului din cuib.

Până la instalarea în întregime a echipamentului, am timp să arunc un ochi prin împrejurimi.

Mai precis pri "lăsăturile" din vecinătate, Martinca şi Corciovata.

Astfel împreună cu dl. Acsentiev ne apropiem de locul unde pe frunzele de nufărau găsit loc propice de cuibărit două specii.

Este vorba de Chirighiţa cu obraz alb, ( Chlidonias hybridus ) pasăre foarte activă şi harnică.

Uşor de recunoscut prin culoarea negru-cenuşie a abdomenului, gâtul şi obrajii alb iar creştetul negru. Se hrăneşte cu peştişori pe care îi urmăreşte din aer, plonjând rapid cân sunt condiţii de a prinde ceva.

La sfârşitul lui mai, când au fost făcute pozele, unele exemplare încă lucrau la construirea cuibului.

Ca peste tot unde sunt aglomerări de păsări sau alte vietăţi, nu lipsesc ciorile gata să fure ceva.

În ciuda vigilenţei Chirighiţelor, cioara grivă tot reuşeşte să fure câte un ou.

Dacă un cuib rămâne nepăzit şi dacă este observat de o grivă, imediat toate ciorile din zonă fac un "pod aerian" şi nu se lasă până nu golesc cuibul. Chestia asta se întâmplă mai ales când o barcă se apropie mai mult decât trebuie de un cuib. Grivele se ţin în apropierea bărcilor, precum pescăruşii în apropierea pescadoarelor. Când barca se apropie prea tare de un cuib, pasărea ce cloceşte se sperie şi fuge de pe cuib undeva în apropierea cuibului. Grivele, care nu se tem de bărci, jefuiesc întreg cuibul.

Este motivul pentru care evităm pe cât posibil să ne apropiem de cuiburi în perioada clocitului.

Cel puţin Corcodelul mare, când pleacă de pe cuib, îşi acoperă ouăle lăsate cu vegetaţia din apropierea cuibului, aşa cum se vede în fotografia de mai sus.

Lişiţele însă nu au această deprindere, pleacă de pe cuib lasându-l în voia sorţii.

a doua specie despre care aminteam mai sus este Corcodelul cu gât negru (Podiceps nigricollis). Fascinant sunt la această specie ochii de un roşu aprins.

Este un scufundător redutabil, scufundarea fiind modul de procurare a hranei. Cum simte un pericol, se scufundă şi iese după zeci de secunde la 20-30 de metri distanţă.

Cele două specii împart acelaşi habitat şi după cum se vede din aceste fotografii, nu au nici un fel de inhibiţii.

Colonia de pe Corciovata (Rădăcinos în limba ucraineană), freamătă de viaţă. Nu ne-am apropiat prea mult spre a nu deranja cursul firesc al vieţii.

Trebuie să-i mulţumesc d-lui Acsentiev pentru răbdarea cu care m-a purtat prin zonă. Nu este un lucrulprea plăcut căci din 10 în 10 minute motorul bărcii trebuie scos din apă pentru a-l curăţa de vegetaţia ce se strânge la elice.

Odată întorşi la liziera uinde era cuibul de codalb, avem şi primele imagini transmise de camera web pe laptopul nostru din barcă. Poza de sus este însă făcută de Pitic cu aparatuol meu. Se poate observa puiul "ascuns" în umbra din stânga imaginii, este poziţia pe care o iau puii când se apropie un intrus. În partea dreaptă se văd resturile de la peştii şi păsările cu care a fost hrănit de părinţi.

Cu timpul i-a mai dispărut din "timiditate" şi a început să mai arunce câte un ochi spre noi, curios să vadă ce s e petrece jos.

Camera web a transmis peste 370 de secvenţe "live" de la cuib, secvenţe a câte 3-5 minute fiecare, pe care le-am preluat şi vizualizat bucată cu bucată. Ultimele 3 imagini din această postare sunt luate din aceste filmări şi ne arată momentul când unul din părinţi îi aduce puiului o lişiţă.

Totul se petrece cu o viteză uimitoare, cred că două-trei secunde. Aici se vede clar de ce această acvilă se numeşte codalb, coada albă este evidentă.
Din secvenţele de care aminteam mai sus am făcut un filmuleţ de cca 8 min. ce nu este deloc palpitant. Filmul acoperă perioada 28 mai când s-a reuşit pornirea transmisiei şi până în 06 iulie când puiul a început să zboare frecvent din cuib.

Începutul filmului este destul de plicisitor, ne arată un pui de codalb ce aşteaptă mâncarea spre a creşte. Spre final, când deja este aproape de talia unui adult, stă pe marginea cuibului, exersează zborul, mai primeşte vizita unei coţofene şi în cele din urmă zboară din cuib.

Am să încerc să convertesc astfel filmul încât să-l pot posta aici pentru curioşi.

Cam asta a fost odiseea montării camerei web la un cuib de codalb.

Deoarece un alt punct al proiectului este monitorizarea a două exemplare de codalb prin telemetrie satelitară, voi prezenta în următoarea postarea ce am făcut în vederea capturării unui codalb pe care să montăm emiţătoarele.

Numai bine!

Dan Bandacu