DESPRE VARUIT

Există un moment în viaţa fiecărui bărbat când trage linia şi face bilanţul realizărilor sale, al lucrurilor nereuşite şi a ceea ce ar mai vrea să facă. Aşa am facut eu zilele trecute. La capitolul nerealizări şi lucruri ce aş dori să le fac este VĂRUITUL. Nu am văruit niciodată. Mi-au fost mereu mari necunoscute tainele amestecului apă/var (stins sau nestins), proporţiile amestecului cât şi modul de aplicare măiastru. În tinereţea mea se folosea bidineaua, scula ce a ajuns şi în folclorul de cartier. Astăzi însă avem trafaletul, termen ce, nu-i aşa, ne duce cu gândul la o unealtă cu obârşie franţuzească. Deoarece una din camerele apartamentului cerea cu disperare promovarea din rangul de magazie/depozit/uscător/refugiu/debara/cramă, la cel de cameră de dormit. Am ajuns deci zilele trecute la un moment de răscruce. Trebuia să mă decid, voi vărui eu sau iar apelăm le Nea Cutare care cere cât nu face pe o astfel de lucrare. Orgoliul meu de om şcolit la oraş mă îndemna să accept provocarea, căci ceea ce poate să facă Nea Cutare, ar trebui să pot face şi eu. Raţiunea însă , pe de altă parte, mă îndemna la prudenţă căci e ştiut faptul că oricât eşti de bun în teorie, practica te omoară. Aici trebuie să precizez că în luarea deciziei finale a contribuit şi nişte palincă primită de la colegul meu Raţ Ion din Supur, să-i dea Dumnezeu sănătate, palincă ce mi-a deschis ochii şi mi-a dat curajul să abordez problema bărbăteşte.
Prima parte a abordării a constat în intrarea pe internet spre a afla cum se văruieşte astăzi. Evident, forumul ce speram să mă lumineze s-a dovedit a fi o miştocăreală la adresa celor ce nu ştiu să văruiască. Ca în majoritatea forumurilor româneşti, dacă o persoană cere sfatul concetăţenilor într-un anumit domeniu, devine ţinta a fel de fel de miştouri şi critici din partea "specialiştilor" din acel domeniu. Ca atare, m-am lăsat păgubaş.
A trebuit deci să apelez la sfaturile celui care cu ani în urmă mi-a văruit apartamentul.
Prima fază constă în procurarea celor necesare văruitului.


Atrebuit deci să cumpăr o perie aspră, o pensulă pentru dat cu var pe la colţuri, trafaletul cu cădiţă unde se pune varul preparat pentru văruit, scoci din hărtie, un băţ de amestecat în var, gled pentru astupat găurile, şpaclu. E bine să aveţi şi un ventilator .
Am apelat deci la toate pliantele/reclame ce le găsesc în cutia poştală, de dimensiuni mai mari, cu care am acoperit fereastra, caloriferul,
tocul de la uşă după ce în prealabil an scos uşa cu totul. Se acoperă cu punguliţe mici prizele şi pragul. A trebuit să apelez la vechea mea colecţie "Caţavencu", singurul ziar ce-l mai ţin prin casă.
Am preparat o pastă de gled astfel: se pune apă de cca un centimetru într-un mic vas, funcţie de cât gled dorim să preparăm. Peste apă se toarnă praful de gled şi se amestecă continuu până se obţine o pastă ceva mai moale ca plastelina. Cu şpaclul şi cu mânuţa se umple găurile cu amestecul de gled, găurile de la corniză şi de la locurile pe unde intră în cameră ţevile de calorifer.
La folosirea scociului de hârtie e bine de folosit un cater şi o foarfecă, mai ales când vă apucaţi singur de treabă. Nu îndreptaţi ventilatorul spre locul unde puneţi scoci căci vă umpleţi de nervi.
După ce aţi acoperitcu ziare tot ce se poate murdări, aveţi voie să vă îmbărbătaţi cu un ţoi de pălincă. Apar primele semne ale bucuriei lucrului bine făcut.
Se întinde pe jos folie de polietileă/ziare pentru protecţia parchetului. Se acoperă şi lustra cu o pungă mare de la Carrefour sau Leonardo. Deoarece nu este indicat văruitul peste gledul neuscat, se perie bine cu o perie aspră zona ce urmează a fi văruită în prima etapă. Deoarece eu am avut doar două găuri astupate la fosta corniză, am periat aproape toată camera mai puţin zona cornizei. Mai aveam cca 3 kg de var lavabil, peste care am turmat cca 100-150 ml de apă, deci foarte puţin şi amaamestecat bine . Apoi am turnat câte puţin var astfel preparat în tăviţă şi l-am aplicat mai întâi pe tavan. Trebuie specificat că, deoarece pereţii camerei nu au fost foarete murdari, nu a fost necesară o spălare prealabilă sau aplicarea de amorsă. Chestia asta se dă în camere unde s-a fumat mult sau în bucătării. Eu am spălat doar zona cornizei, deasupra caloriferului unde pereţii mi s-au părut mai negrii. Se procedează astfel: Într-o găleţică se pune apă şi detergent cât să nu facă spumă. Cu o cârpă/burete inmuiat în apa cu detergent se spală locul murdar şi imediat cu o cârpă cu apă curată se şterge din urmă. Nu trebuie să rămână apă cu detergent pe perete.
Deoarece când se dă cu trafaletul pe tavan mai cad stropi de var, e bine să aveţi pe cap o cepilică sau un coif de ziar. de asemeni pe corp punţi haine mai vechi, ponosite.
După ce văruiţi, puteţi ataca al doilea ţoi de palincă. Deja inima palpită de bucuria lucrului bine făcut. Aşa arăta camera după văruit şi scosul ziarelor de pe tocărie.
A două zi am văruit zona din jurul cornizei unde se uscase gledul pus cu o zi înainte.

După încă trei zile camera arăta aşa:
Lucru, evident, stropit cu încă un ţoi de pălincă, spre a cinsti lucrul împlinit.

Nu am amintit de febra musculară de după acţiune. De fapt, cel mai nasol nu e văruitul cât mutatul lucrurilor, acoperirea lor cu hârtie, chestiile astea conexe.
Una peste alta, lucrul a ieşit bine.
Când tocmai ajunsesem la concluzia asta, Vio, soţia mea zice:

TREBUIE SĂ VĂRUIM ŞI HOLUL.