CUM FOTOGRAFIEM PĂSĂRI - I -

Vreau sa menţionez de la început că nu deţin adevărul absolut în domeniul fotografierii păsărilor. Ceea ce voi spune în continuare este rezultatul a câţiva ani de caznă în a imortaliza păsările în fel si chip. Am intrat pe internet sa văd dacă a mai încercat cineva sa facă acest lucru şi am găsit unele sfaturi pe bloguri ale firmelor ce organizeaza safariuri fotografice sau cateva articole traduse cred din alte tări, căci speciile de păsări prezentate ca exemplu nu erau de la noi. Cu alte cuvinte, voi împartasi câte ceva din experienta mea în acest domeniu, o parte din realizari fiind expuse chiar pe acest blog.

Deci, cum fotografiem păsări ?

1. Pregătirea de acasă. Este cel mai important moment. De cum mă pregatesc de acasă depinde modul de desfăşurare a partidei de fotografiat. Primul lucru, îmi adun cardurile, care de pe unde sunt, de obicei în faţa calculatorului, din cititorul de carduri, le formatez si le pun în buzunarul de la rucsac dedicat numai cardurilor. Aici trebuie să sar puţin la capitolul "echipament" si sa mentionez ca este neaparat necesar sa ai un rucsac sau o geanta fotografica.


Eu am un rucsac in care in permanenta am ceva materiale de curatat obiective sau aparatul de fotografiat, baterii de rezerva cu adaptoarele pentru grip, pungi de plastic. De ce pungi ? Pentru că, de exemplu , iarna pozând afară, tot echipamentul se răceşte. Cand am terminat treaba afară, îl pun in pungi de plastic astfel cand intru la caldura sau in masina unde sunt mai multe persoane, împiedic condensarea vaporilor pe şi în echipament. Îl ţin aşa până ajunge la temperatura mediului. Mare atenţie când intraţi cu aparatul rece în bucătarie, unde se fierbe de obici tot timpul ceva!
Incarc acumulatorii daca este cazul si verific sa am tot timpul 6 baterii AA alkaline de rezerva. Le pot folosi si la blitz si la grip cu adaptorul de rigoare.
Servetele uscate, pensula de curatat praful si alte minunatii de curatat echipamentul. La noi in Dobrogea e mai tot timpul un praf de nu te vezi, sau ma mai prinde ploaia in barca sau stropi de la motor, mai am parte de găinaţ de pasăre când intru în colonii de păsări. Deci e bine de avut materiale de curăţat echipamentul.
Cand rucsacul este pregatit pe el pun binoclul ca sa nu-l uit la plecare.
2. Cum ne îmbrăcăm ? Multa lume nu dă prea mare importanta acestui lucru. Eu mi-am facut o "garderoba" cu haine cu care ies la fotografiat. Am avut in vedere sa ma simt bine in ele, sa tina de cald iarna, sa fie impermeabile la ploaie si sa fie toate de culoare kaki, verde închis, gri sau camuflaj. Cum unul din simţurile principale ale păsărilor este vazul, daca te îmbraci în roşu, alb, galben si ieşi la fotografiat păsări, vei descoperii ca pe acolo pe unde de învârţi tu nu găseşti nici fulg de pasare.

Cam acesta ar fi tipul de haine ce merg, cum vedeţi chiar şi o parte din obiectiv este camuflat. Când am commandat obiectivul am cerut şi camuflaj pentru el şi mi-au dat camuflajul de la alt obiectiv. Cum mi le-a adus cineva din SUA nu l-am mai trimis la schimb. Deci camuflarea este importantă, am văzut fotografi ce poartă cagule de camuflaj pe faţă. Eu n-am experimentat chestia asta dar probabil că merge odată ce se face.


3. Câţi mergem la fotografiat ? Mie îmi place singur. Asta e. Cand sunt singur merg unde doresc eu, stau cat vreau eu si fac totul de capul meu. Astea sunt avantajele. Dezavantajul, daca ti s-a umplut cardul te poti imprumuta, daca pierzi ceva, gashca incepe cautarea si sansele de gasire sunt mai mari. In caz de accident este cine sa te ajute. Exemplu: Acum cca 4 ani am plecat la 7 Tevi, langa Tulcea sa pozez Cicanitoarea neagra intr-un loc unde o gaseam mereu. Am ajuns cu masina la locul faptei, întâi am auzito cum ciocăne, apoi am vazuto. Eram încă în maşină pe drum. Drumul este pe coronamentul unui dig mare. Am coborat din masina, mi-am luat aparatul si binoclul de gat si am dat sa cobor taluzul din placi de beton. Dupa primul pas am alunecat si am cazut la baza taluzului unde erau ceva pietre. În cădere am vrut sa protejez aparatul asa ca am cazut în cotul stâng. Dupa ce mi-am revenit un pic din căzătură, am încercat sa mai pozez, dar simtind ceva cleios în mâneca stanga si cum durerea a inceput sa creasca m-am dus acasa să las echipamentul si apoi la urgente. Deci se pot intampla si de astea.


Când sunt doua persoane, înca este bine caci fiecare poate sa-si vada de treaba lui. Asa am iesit de cateva ori cu Cosmin Manci si am reusit cateva fotografii. Avantaj: mai imprumuti un card, un obiectiv, alea-alea de la partener, te mai sfatuiesti sau chiar te poate ajuta in caz de necaz.
Cand se iese cu familia si prietenii, rezultatele sunt minime.

Mai exista situatia cand te intalnesti cu cineva. In imaginea de sus sunt in padurea Babadag, cautam vipera cu corn şi am dat peste o pereche de belgieni. Am gasit doar pielea viperei si le-o aratam belgienilor.

Vipera era insa la 2 metri de noi în drum si se uita la noi. Evident, a fost prilej de adrenalina, poze, discutii, s-a facut seara si gata cu pozatul.
4. De unde pozam ? Poti fotografia si din sufrageria casei. Serios. Exista fotografi ce locuiesc în locuri mai retrase, au amenajat în gradina hranitoare pentru pasari, si din casa reusesc sa prinda imagini spectaculoase cu diverse pasari. Personal nu agreez acest gen de a fotografia pasari însă este bun pentru începatori sau atunci cand încerci diferite scule noi sau diferite reglaje. Eu m-am "distrat" fotografiind din dormitor pitigoii veniti la petul cu floarea soarelui, iarna, la fereastra apartamentului.
Aceşti doi piţigoi sunt fotografiaţi din dormitorul meu la un pet cu seminţe de floarea soarelui (prezentat în postarea despre pitigoi) se pot obţine imagini de genul acesta:

După ce iau o sămânţă, piţigoiul, în cazul acesta Piţigoiul mare (Parus major) se aşează pe o crenguţă în apropierea ferestri unde sparge sămânţa şi mănâncă miezul.

Cel mai mult imi place sa fotografiez din masina. Stau pe locul soferului iar pe locul din dreapta am rucsacul deschis si binoclul. Majoritatea pasarilor sunt mai tolerante la prezenta masinii decat la prezenta omului. Am facut astfel de fotografii pe Grindul Lupilor, pe lacul Saraturi, Murighiol, la Malcoci, Zebil si Victoria, prin jud. Valcea.


Aici avem un Bătăuş (Philomachus pugnax) fotografiat din maşina mea, pasăre care este destul de sperioasă daca te apropii pe jos.

Din barca. Toate pozele facute in coloniile Nebunu, Purcelu, Rosca Buhaiova, pe Matita Merhei si in general pe lacuri, evident sunt facute din barci sau salupe. O data pe an, cand nivelul apei o permite, intram cu barca in colonii. Aici tot echipamentul trebuie protejat caci ploua cu găinaţ sau peşte regurgitat de pui. Dificultatea consta in faptul ca subiecţii sunt ascunşi in vegetatie si trebuie tot timpul sa gasesti culoare prin care sa pozezi si munca contra cronometru caci totul se face in viteza spre a reduce timpul de stres asupra păsărilor. Însa si rezultatele sunt spectaculoase. În lacurile deschise, se poate poza relativ usor speciile mari, pelicani, lebede, cormorani, fara probleme deosebite.

Din avion, am pozat de cateva ori. Tipul acesta de fotografie se preteaza în special la peisagistica. Nu este o fotografie usoara. Daca fotografiezi prin fereastra avionului, rezultatele nu sunt din cele mai bune. Eu nu am intalnit avion cu o fereastra atat de curata si fara zgarieturi incat sa fac poze bune. Am zburat insa peste delta cu un model de avion de doua persoane, la care se putea deschide usa din dreptul pilotului. Astfel am pozat din cabina fara sa fiu afectat de curentul de aer, din dreptul pieptului pilotului. Am mai facut poze cu obiectiv mic printr-o fanta ce se deschidea intr-o fereastra. Aparatul trebuie insa tinut in cabina caci curentul este atat de puternic incat nu poti poza nimic nici macar numai cu obiectivul scos din cabina.



Cel mai frecvent mod de fotografiere este însa cel normal, din picioare sau şezut. Există locuri pline de păsări unde nu poţi intra cu maşina sau barca. La 7 Tevi si in Grindul Lupilor am fotografiat"din picioare". Există două tipuri de pozat din picioare.
Primul, care mie îmi place mult este cel "la pândă". Observ de departe tufişuri, boscheţi unde sunt păsări, merge mai ales la paseriforme. Mă apropii încet, cât mai discret şi mă aşez cu sptele rezemat de un trunchi de copac, astfel încât să am soarele în spate. La început 10-15 minute dispar toate păsările. Curând însă, încep să apară şi uneori chiar fac abstracţie de prezenţa fotografului.
Exemple: sfârşitul iernii este un prilej bun de pozat Ochiuboului sau Pănţăruşul (Troglodytes troglodytes). Era o zi însorită, primăvara dădea semne că se apropie, aşa că am luato spre 7 Ţevi. Încă din maşină, când am oprit motorul am auzit ţiuitul Pănţăruşului.

Se bucura de soarele dimineţii şi probabil se şi încălzea pe o crenguţă la cca. 100 m de coronamentul digului. L-am observat din maşină: avea un traseu cât de cât acelaşi, adică, se băga prin tunelurile din zăpadă, pe sub zăpadă, pe sub crengile şi tufişurile aflate la nivelul pământului. Apoi, pe o crenguţă la cca. 1,5 m de pământ, observa ce se mai întâmpla prin-prejur, mai scotea câte un ţiuit, ca lumea să ştie că el este acolo. Apoi, iar pe sub zăpadă şi crengi.


Este momentul când mă dau jos din maşină, cobor cu grijă taluzul digului (ştiţi ce am păţit tot aici când cu Ciocănitorul negru) şi mă apropii uşor de locul unde se agita voinicul Pănţăruş. Trebuie spus că această pasăre este de dimensiunea unei nuci. Când am ajuns la 30 de m de locul său, a ieşit din cotloanele pe unde bântuia. M-am lipit de un copac şi am rămas nemişcat până şi-a terminat recitalul şi s-a băgat iar sub zăpadă. A fost momentul când am ajuns în regatul său, la cca 5 -7 m de crenguţa de unde observa lumea din jurul său, m-am lipit cu spatele de un copac astfel încât să am soarele în spate.
Nu după puţin timp apare şi Pănţeruşul. Ezită, ceva este schimbat faţă de acum 3 minute. Stau nemişcat cu aparatul în dreptul feţii, încremenit. Îl observ prin obiectiv, aparatul focalizează şi clic, am facut prima poză. Nu insist ca să nu se sperie. Văzând că nu e nici un pericol, începe să-şi vadă de treaba lui, mai aruncă din când în când un ochi spre mine, vede că nimic nu mişcă, deci totul e OK. Ieşise pe undeva pe la 3,5 metri de mie, m-a luat şi pe mine prin surprindere, apoi s-a îndepărtat, şi-a facut numărul pe crenguţa-scenă şi apoi ce s-a gândit el ?

(Ce poză bună ar fi fost asta dacă nu erau ramurile din spate şi creanga din faţa păsării !). Deci ce se gândeşte Pănţeruşul meu ? ce/ar fi să investighez mai de-aproape ce este chestia apărută nu departe, în peisaj ? Şi deci începe să ţopăie din creangă în creangă spre mine. Eu am rămas încremenit cu aparatul la ochi, încercând să pozez când Pănţeruşul se mai oprea din ţopăit. La un moment dat aparatul nu mai putea focaliza, Pănţeruşul era prea aproape, sub 3,5 m (distanţa minimă de focalizare a obiectivului meu). A continuat să se apropie, a trecut prin dreapta mea la o jumătate de metru de mine, eu am rămas încremenit să nu-l sperii şi s-a dus undeva în spate. Am mai stat puţin nemişcat, deja mă dureau umerii şi spatele, aşa că uşor uşor m-am întors la maşină.
Ce păsărel minunat! Imaginea de deasupra este facută la 3,5 m, imaginaţi-vă o pasăre de dimensiunea unei nuci şi câte detalii se observă în acest portret. Ce pasăre minunată, plină de viaţă şi cred că nu greşesc dacă spun curajoasă. Şi are chiar şi un cântec foarte frumos. Sunt adevărate momente de încântare aceste clipe când mă contopesc practic cu natura, sunt ignorat de păsărime şi fac abstracţie de prezenţa mea.

A doua metodă, este bântuitul cu aparatul în mână şi rucsacul în spate, în căutarea subiectului de fotografiat. Nu prea îmi place. Rucsacul cu tot echipamentul în spate este destul de greu, mai am binoclu la gât, vara în Dobrogea este cald chiar şi dimineaţa iar eu am trecut de tinereţe. Uneori mai car un trepied sau luneta ornitologică... Este metoda ce o folosesc atunci când pozez păsări în zbor

ca acest Uliu porumbar (Accipiter gentillis).


sau mă apropii iarna de cârdurile de păsări ce iernează la noi

Ca în imaginea de mai sus unde avem Gârliţă mare (Anser albifrons), Gâscă de vară (Anser anser), Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) şi ceva raţe sau

Lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), amestecate cu Gârliţa mare.

5. Unde fotografiem. Aici este de discutat. În mod normal fotografiezi pe unde te plimbi. Dar dacă vrei neapărat să fotografiezi păsări, sigur sunt anumite locuri unde ai şanse mai mari a le întâlnii decât alte locuri. Astfel, în locurile unde acestea cuibăresc, sunt locuri unde te duci la sigur. Coloniile de cuibărit sunt locuri de unde te întorci siguri cu fotografii interesante. Astfel, prigoriile, graurii, lăstunii de mal, pescăruşii, cormoranii cuibăresc în colonii. De obicei în aceste colonii cuibăresc mai multe specii, astfel de exemplu în coloniile de prigorii mai cuibăresc graurii, dumbrăvencele, vrăbiile de câmp şi aşa cum aţi văzut în postarea despre prigorii, şi cucuvele.

Aici avem o imagine dintr-o colonie de cormorani. Problema cu coloniile este că aici deranjăm prin prezenţa noastră păsările sau puii dacă aceştia au eclozat. De aceea nu e bine să ne apropriem prea mult de aceste locuri şi să nu zăbovim prea mult. De asemenea, coloniile sunt vremelnice, în general ţin primăvara şi o parte din vară.
Nu toate păsările se înmulţesc în colonii. Dacă vrei să fotografiezi anumite păsări trebuie să şti pe unde le întâlneşti şi când anume.
Mie mi s-a întâmplat de foarte multe ori să plec croit să pozez o anumită specie şi să găsesc cu totul altceva. Aceasta fiind una din legile lui Murphy.
Locuri bune de pozat păsări sunt zonele verzi ale mănăstirilor, parcurile, locuri unde se perindă multă lume, nu deranjează păsările şi acestea sunt obişnuite cu oamenii. Poţi fotografia aici piţigoi, ţicleni, cinteze, măcăleandrii, ciocănitori, auşeli, sturzi, mierle, cojoaice şi probabil că lista e mult mai lungă. Astfel la Mănăstirea dintr-un Lemn din Vâlcea am pozat Mierloiul (Turdus merula) de mai jos,

iar pe turnul şi fereastra Mănăstirii Arnota din Vâlcea, am pozat Fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria) din imaginea de mai jos.

Acest Măcăleandru (Erithacus rubecula) din poza de mai jos l-am pozat în parcul din Govora, primăvara asta.


De multe ori cele mai neaşteptate întâlniri cu păsări se petrec atunci când eşti complet nepregătit sau ai cu totul alte preocupări.

6. Când fotografiem. Cred că mai uşor de spus ar fi "când nu fotografiem". Eu nu fotografiez mai deloc păsări vara. Păsările nu mai au penajul acela frumos, nupţial şi parcă nici lumina de vară nu mai este aceeaşi cu cea din celelalte anotimpuri. Poate fi doar o impresie dată de faptul că aici în Dobrogea verile sunt secetoase, bate mai tot timpul vântul şi deci în aer este permanent praf. Asta nu înseamnă că nu mai ies în zilele cu ceva nori, să văd dacă nu "pică" ceva bun de fotografiat. Cred că cel mai bun anotimp de pozat păsări este primăvara. Atunci păsările au cele mai frumoase culori, sunt mai puţin prudente preocupate fiind să-şi găsească un partener, vegetaţia nu este dezvoltată şi deci le poţi vedea mult mai uşor, temperaturile sunt plăcute, nu sunt ţânţari şi lumina este mult mai pură.
Apoi iarna când vin să ierneze la noi fel de fel de specii din nord. Apoi toamna.



Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius) din imaginea de mai sus este făcută în apropierea Mănăstirii Celic Dere pe 2 ianuarie, într- splendidă zi însorită şi geroasă.
Ca moment al zilei, toată lume ştie că lumina de dimineaţă este cea mai bună, apoi dupămasa, deci când lumina vine oarecum din lateral. La prânz lumina cade prost, este foarte puternică şi chiar şi majoritatea păsărilor iau o pauză. Dimineaţa sunt însă foarte active, le poţi depista după cântec. La fel şi 2-3 ore dupămasa.

Asta nu înseamnă că nu profităm de oportunităţi. Poza de mai jos este făcută în octombrie 2010 pe la ora 13.30. din maşină. Mă îndreptam spre Cabana Luminţa din jud Vâlcea (minunat loc) şi la ieşirea din satul Ciunget, într-o grădină de la marginea satului, câţiva alunari făceau provizii de nuci. Nu mai văzusem până atunci Alunari (Nucifraga caryocatactes)

Cerul era însă acoperit, lumina nu prea era potrivită căci era un pic "contre-jour" noroc de nori căci astfel lumina era difuză. Alunarii îşi vedeau de treabă cu un ochi la nuci şi cu unul la maşina ce se tot fâţâia înainte şi înapoi, după cum se mutau şi ei.

7. Subiecţi preferaţi. Când vorbim de fotografiat păsări e clar că subiecţii sunt păsări. Numai că lumea păsărilor este foarte diversă, subiecţii sunt fel şi chip, unii mici alţii mai mari, unii greoi alţii mai zvăpăiaţi. Una e să fotografiezi pelicani şi alta e să fotografiezi paseriforme. Aşa cum parcă am mai spus, pelicanii se pot poza uşor, problema e să îi găseşti, s-au obişnuit destul de mult cu oamenii te poţi apropia cu barca uşor de ei şi se pot face poze minunate cu ei pe apă, pescuind, luându-şi zborul, în zbor, etc. Nu e chiar o aşa mare filozofie. Există însă şi păsări destul de măricele de care nu te prea poţi apropia. Culicul mare (Numenius arquata) este una din păsările de care nu am reuşit să mă apropii în fel şi chip. În România, căci am înţeles de la nişte olandezi, că la ei sunt foarte toleranţi cu oamenii. Deci subiecţii mei preferaţi sunt paseriformele.


Cele mai mari satisfacţii le-am avut pozând aceste mici păsărele, faptul că sunt frumos colorate, au un cântec splendid majoritatea, trebuie să le pozezi de la câţiva metrii, toate astea mă face să prefer de departe fotografierea lor. În imaginea de sus este Aşelul cu cap galben (Regulus regulus). Am petrecut cam trei ore minunate primăvara asta în aprilie tot la 7 Ţevi urmărind
acest minunat păsărel, agitându-se în sus şi jos pe crengile unui tufiş deasupra luciului de apă.

Dar nu era singur. Odată cu el mai mulţi Piţigoi albaştri (Parus caeruleus) ciuguleau de zor ceva deasupra apei, uneori intând chiar cu picioruşele în apă. Priviţi numai ce inspirată a fost natura când a ales combinaţiile de culori cu care a binecuvântat aceste mici făpturi. Stăteam rezemat de un stâlp de beton, soarele bătea din spate, era una din primele zile de primăvară mai călduroasă şi natura se dezmorţea. Mi-am umplut inima de bucurie, mai ales când am ajuns acasă şi am văzut pe monitor fotografiile realizate.

Nu mă pot abţine să nu mai postez câte o fotografie cu aceşti doi "voinici".



Închei aici prima parte a acestei postări. Voi continua ceva mai încolo să postez despre Cum fotograiem păsări, sunt puţin curios dacă interesează pe cineva treaba asta.
Ar mai fi de vorbit despre echipamentul folosit, ceva despre reglajele aparatelor şi chiar despre tipul de fotografie.

Va urma.

Tulcea 10 Octombrie 2011