luni, martie 16, 2009

GRINDUL LUPILOR



"Grindul Lupilor", ce nume frumos, inspiră aventură şi mister. Am ajuns pentru prima oară în această zonă acum şase ani, însoţit de prietenul meu, plecat nu demult în lumea celor drepţi, Marinov Mihai. După cum se vede din harta de mai sus, acest grind este o porţiune subţire de uscat, lată de câţiva kilometrii, orientată de la sud-vest spre nord-est, între lacurile Zmeica şi Sinoie şi nu departe de Marea Neagră.

La prima vedere nimic spectaculos, o întindere plană, cu ierburi şi câţiva arbuşti ici colo. Zonele roşcate din fotografie sunt suprafeţe ocupate de

Salicornia plantă specifică terenurilor sărăturate.

În partea de nord a grindului se află o limbă de pădure, paralelă cu malul lacului Zmeica, prin care trece drumul spre Canalul 5.
În partea de sud a grindului se află o zonă mai înaltă colinară care se limitează cu Lacul Sinoie.

Primăvara când apele sunt mari, Lacul Sinoie inundă suprafeţe întinse, zone ce atrag o sumedenie de păsări. Aici am văzut pentru prima oară Călifarul roşu - Tadorna ferruginea - în imagine sunt trei, alături de călifarul alb, mult mai răspândit la noi - Tadorna tadorna. Aceasta este distanţa minimă la care m-am putut apropia de călifarii roşii.

O mulţime de limicole se hrănesc în aceste ape mici, în imagine avem un stol de bătăuşi, fluierari şi o pereche de piciorongi.

Raţe lingurar, Anas clypeata - alături de piciorongi - Himantopus himantopus - şi alte limicole.

Am mai văzut Pelican comun - Pelecanus onocrotalus - alături de alte limicole în planul doi şi un erete de stuf,

precum şi Pescăriţă mare - Sterna caspia .
Zona colinară amintită era acoperită cu un covor de ciulini înfloriţi.

Aici un detaliu al florilor de ciulin.

Continuând drumul spre nord est, am întâlnit Ciocârlia de bărăgan - Melanocorypha calandra,

Călifarul alb deja menţionat,

şi Presura sură - Miliaria calandra.

La sud de canalul 2 în zona tampon a grindului se exploatează stuful. Pe maldărele de stuf recoltat cu ani în urmă, si-au făcut cuib o pereche de berze. În fiecare an cuibul este populat. Când cuibul se înclină prea tare, oamenii pun maldăre noi de stuf spre a-l propti. Se poate observa diferenţa între stuful vechi şi nou.

Aflat la numărătoarea de iarnă a gâştelor împreună cu băieţii de la SOR, am găsit în această zonă, în stuf, un ciuf de pădure - Asio otus. Deranjat de prezenţa noastră, a zburat din stuf la marginea drumului, loc excelent spre a fi pozat.

În apropierea întinderii de apă am remarcat Nagâţul - Vanellus vanellus

Patru raţe lingurar, amintită deja,

Rraţa mare - Anas platyrhynchos

Egreta mică - Egretta garzetta

Stârcul roşu - Ardea purpurea

şi Pelicanul comun - Pelecanus onocrotalus - ce se deosebeşte de pelicanul creţ prin penele negre de sub aripă.
Ne continuăm traseul spre nord-est prin zona tampon a Grindului Lupilor pîna ajungem la Canalul 3, canal ce delimitează limita sudică a zonei de protecţie integrală Grindul Lupilor.

După ce trecem podul peste Canalul 3, o pancardă ne înştiinţează că am pătruns în zona strict protejată.

Chiar lîngă canal se află un observator iar în vârful lui ne priveşte o Cucuvea - Athene noctua. Ca să ne facă pe plac, după un timp a zburat în apropiere şi ne-a lăsat să o fotografiem.


Drumul pe grind nu este deloc plictisitor. Apar din ierburi fazani,







care nu se sperie prea tare de maşini, iepuri ca cel din imaginea de jos, surprins la prima oră a dimineţii,






Broasca ţestoasă de apă, a cărei prezenţă chiar m-a uimit deoarece cea mai apropiată baltă era la cca.100 m,






Coropişniţa,






Turturica sălbatică - Strepropelia turtur






Toate acestea pe timp de vară, iar toamna târziu şi iarna poţi întâlni






Piţigoii de stuf - Panurus biarmicus - adunaţi în stoluri mari, păsări deosebit de frumoase şi gălăgioase.
Pe deasupra drumului mai zboară câte un Călifar alb,






iar în iarba din apropiere cârâie un cocoş de fazan.











La un moment dat pe marginea drumului se află un alt observator, mai precis partea metalică ce nu a putut fi furată. De pe platforma acestui




observator pot vedea până mai departe. Privind spre nord observ câteva berze aflate probabil în tranzit spre alte zone,






iar privind în urma spre sud, observ un şacal care este conştient de prezenţa mea dar mă ignoră.






Pe Grindul Lupilor prezenţa şacalilor este deja un lucru obişnuit. Primăvara, când ierburile sunt mici am avut posibilitatea să-i văd fără probleme. La fiecare întâlnire, şacalii mâncau ceva, nu am avut posibilitatea să şi văd ce anume consumau, dar abundenţa de şerpi de apă ca cel din imaginea de mai jos, mă face să cred că Natrix este unul din felurile principale ale şacalului, care se simte şi s-a înmulţit binişor pe grind.















Literatura spune că şacalul de la noi - Cannis aureus - este originar din Asia. Profitând de dispariţia lupului şi fiind o specie mai oportunistă, şacalul a ajuns şi în Romania.






O imagine mai de aproape.






Prin tufişurile mai răsărite de la marginea drumului se pot observa Mărăcinarul mare - Saxicola rubetra





şi o mulţime de Codobaturi galbene - Motacilla flava - cu subspeciile ei.





Astfel cea din imaginea de sus este M.f. ssp flava,






Aceasta este M.f. ssp. feldegg sper să nu mă înşel,

şi din nou ssp. flava mai jos.











Ne apropiem de liziera de pădure ce mărgineşte latura nordică a grindului spre Lacul Zmeica. Nu putem rata fotografierea unui cârd mare de Pelicani comun.






Mă apropii cu multă precauţie de ei, din momentul în care am părăsit maşina devin agitaţi. Folosesc obiectivul Canon 400 mm L f 5,6 cu multiplicatorul de focală 1,4 şi monopodul. Mă retrag atunci când primii 2-3 pelicani încep să zboare. Spre deosebire de gâşte care se ridică toate odată şi zboară cînd simt un pericol, pelicanii pleacă în zbor câte 2-3 odată.





Cam aşa arată drumul prin liziera de pădure. Aici este raiul paseriformelor.









Întâlnim aici Muscarul negru - Ficedula hypoleuca - ascuns prin frunziş,






toamna şi iarna stoluri de - Panurus biarmicus - Piţigoi de stuf,





Greluşel de stuf - Locustella luscinioides -



Muscicapa striata - Muscar sur -



Oenanthe oenanthe - Pietrar sur - în fotografie o femelă,



Pitulice fluierătoare - Phylloscopus trochilus


Privighetoare de stuf - Acrocephalus melanopogon




Acolo unde sunt multe păsări, normal se găsesc şi prădătorii lor. Am reuşit să fotografiez următorii:





Vânturel de seară - Falco vespertinus -


Femelă de Erete de stuf - Circus aeruginosus -



Vânturel roşu - Falco tinnunculus - fotografiat primăvara devreme



Eretele de stuf - Circus aeruginosus - frecvent în această zonă tot timpul anului,



Toamna când migraţia spre sud a rândunelelor era în toi am văzut Şoimul rândunelelor - Falco subbuteo -



acelaşi exemplar pozat din faţă,



şi cel mai mare răpitor din Delta Dunării, Vulturul codalb - Haliaeetus albicilla - cu anvergura aripilor de până la 2,5 m.



Odată cu apropierea de nord-estul a grindului, ne apropiem de zona de cuibărit a Pelicanului creţ - Pelecanus crispus. Se deosebeşte de pelicanul comun prin penele albe de sub aripă.



Înainte de a ajunge la Cabana Cocorul, sunt iscodiţi încă o dată de un Piţigoi de stuf.



Cabana Cocorul a fost construită de pe vremea cânt tov. Ion Gheorghe Maurer, mare lider comunist şi mare pasionat de vânătoare, a considerat că nu ar strica să mai împuţineze din vieţuitoarele ce sălăşuiesc pe grind.



În prezent, cabana este centru de monitorizare ornitologică în custodia Administraţiei Rezervaţiei Delta Dunării din Tulcea.



Aceasta este poziţionarea ei pe malul lacului Zmeica, poza am făcuto în vara anului 2008, cu ocazia fotografierii zonelor de cuibărit a pelicanului creţ.



Şi cum de jur împrejurul cabanei este multă verdeaţă, găsim şi aici o mulţime de păsări. Nu putea să lipsească Graurul - Sturnus vulgaris - ce cuibăreşte aici,



Codroşul de munte - Phoenicurus ochruros - în fotografie este o femelă,



şi o altă femelă în timp ce se "luptă" cu o omidă pe care a luato din iarbă şi a puso pe buturugă pentru a fi sigură că nu are unde se ascunde,



şi un mascul din aceeaşi specie.



Tot aici am văzut într-o seară Scatiul - Carduelis spinus -, Ciocănitoarea pestriţă mare, Ghionoaia sură, Mierla pe care nu am putut însă să le fotografiez acceptabil.



În partea de nord est a grindului, dincolo de Canalul 5 se aflo o mică colonie de Cormoran mare - Phalacrocorax carbo -



Cuiburile de cormorani sunt supravegheate atent de Coţofană - Pica pica -
şi de cioara grivă, ce fură oulă din cuib de câte ori au ocazia.


În partea de nord-est a grindului, pe lacul Sinoie se află insula Ceaplace.



Această insulă este unul din puţinele locuri din deltă în care cuibăreşte Pelicanul creţ. Insula este însă de dimensiuni destul de mici şi s-a observat în anumiţi ani că era neîncăpătoare pentru toate perechile de pelican creţ.



Administraţia rezervaţiei împreună cu Societatea Ornitologică Română au demarat un program de îmbunătăţire condiţiilor de cuibărit pe insulă. Trebuie menţionat că la furtuni mari exista pericolul distrugerii acestei insule. Pentru a se asigura condiţii sigure de cuibărit, s-a construit o platformă de lemn, fixată pe piloni pe care a fost pus stuf. din fotografie se vede că platforma a fost pe placul pelicanilor şi nu numai.



Cormoranii cuibăresc de obicei în coroana copacilor. La Ceaplace însă ei cuibăresc şi la sol.



Pelicanul creţ este ceva mai mare decât pelicanul comun, probabil că este cea mai mare pasăre de la noi, de aceea orice ridicare în zbor se face cu dificultate.





Pui de Cormoran mare,



alături de pui de Pelican creţ.



Zbor la joasă altitudine pe deasupra bărcii cu care înconjurăm insula.





Ne întoarcem seara din plimbarea noastră. Ne întâlnim pe drumul din liziera de pădure cu mistreţi, prezenţă frecventă pe grind.

Un vier de peste 100 kg. nu pare intimidat de maşina noastră.

Plecăm cu imaginea puilor de Pelican creţ în minte, pui care sunt albi spre deosebire de puii de pelican comun care sunt negrii.

Trebuie să menţionez că aceste fotografii în excursia noastră, au fost făcute pe parcursul a patru vizite făcute de mine pe grind în mai multe sezoane. Toate pozele au fost făcut pe grind cu excepţia codalbului, pozat mai la nord-est pozat pe canalul Palade. Cum pozele cu codalbul de pe grind nu sunt bune calitativ, am recurs la acest "împrumut".

Acesta este Grindul Lupilor. Dacă accesaţi numele pe Google veţi vedea foarte puţine articole despre frumuseţea acestui loc rămas încă sălabatec, dar veţi vedea o mulţime de anunţuri de vânzări de teren pe grind.

Ca orice lucru valoros de la noi, unic în Europa, trebuie să-l distrugem cât mai repede. În momentul în care se va permite construcţia vilelor pe grind, am pierdut orice speranţă de a mai vedea speciile prezentate mai sus. Probabil vor rămâne cele oportuniste ce se adaptează la otice mediu, să acompanieze şi să încânte oportuniştii bipezi ce se vor "relaxa" în natură în acorduri de manea şi miros de mititei.

Cam în aceeaşi situaţie este şi Grindul Chituc. Sunt fericit că am avut ocazia să trăiesc în mijlocul acestor vieţuitoare cât încă mai pot fi văzute.

Păcat de generaţiile viitoare.

25 de comentarii:

  1. superbe poze...m-au luminat si e mine in privinta numelor diferitelor pasari...si superba zona. felicitari pentru initiativa de a impartasi o parte din frumusetilor astea si manelistilor si mancatorilor de mici

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua, am citit cu interes acest articol si va felicitam, mai ales pentru calitatea pozelor. Ne cerem scuze ca postam aici dar din pacate nu am gasit o adresa de e-mail a dumneavoastra de contact. Avem rugamintea daca se poate sa ne contactati, pentru cateva discutii referitoare la delta dunarii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase poze si locatie. Mi-ar place sa mai ajung si eu pe acolo si sa am acces la zona interzisa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna .Frumoase poze .Am citit cu interes acest articol si mi-ar placea sa ajung si eu acolo .Este un loc de unde poti afla multe despre fauna ,flora si pasari specifice .Felicitari pentru initiativa de a inpartasi aceste imagini cu noi iubitori de natura si de frumos .

    RăspundețiȘtergere
  5. Octogon(dumi_geo20@yahoo.com)24 iunie 2009, 21:52

    suprbe de-a dreptul pacat ca masurile de protectie a Deltei Dunarii sunt neinsemnate si se poate intalnii si altfel de cazuri de pasari strict ocrotite de lege dar cautate de braconieri de ce nu iti faci un fel de ...atlas avifaunistic din delta dunarii si sa adaugi langa fiecare poza din asta superba si ceva legat de pasarea respectiva la o asa calitate a pozelor cred ca ai face ceva treaba buna poate si cu ceva ajutor de la ministerul mediului ar fi promovat si international

    RăspundețiȘtergere
  6. super,super,superbeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt localnic din Delta Dunarii... si in 26 de ani, am observat cum satul pescaresc isi transforma fatza in sat turistic cu vile de prost gust, cum turistii se comporta de parca au venit sa devasteze natura lasandu-si amprenta prin munti de gunoaie si ai caror copii ce alearga dupa pasari de parca ar fi scapati din jungla. Se rup plantele ocrotite de lege..doar pentru a face o poza cu un brat de nuferi.
    Vazand toate astea in urma voastra... as prefera sa stati acasa... aici bastinasii au invatzat sa traiasca in comuniune cu natura dar lipsa banilor ii fac sa uite asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte interesant de citit articolul. iar muscarul negru si privighetoarea de stuf nu imi amintesc sa le mai fi vazut fotografiate de romani.
    in legatura cu vanzarea terenurilor langa locurile salbatice asa se intampla si in Timis. lacurile sunt vandute ca pescarii iar terenurile din jurul lacurilor vandute ca teren intravilat. e groaznic.

    RăspundețiȘtergere
  9. super tare dar fa o harta macar una mai primitiva sa ajungem si noi unde ai ajuns tu

    RăspundețiȘtergere
  10. Pozele sunt superbe! Un lucru nu inteleg: cum se pot scoate la vanzare terenuri aflate sub regim de protectie? In ce tara traim?!

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari pentru fotografii si comentarii. Mi-ai inseninat o dimineata de sambata la munca.

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte interesant! Ar fi bine sa fie mai multi asa ca tine, sa iubeasca natura si nu doar sa iasa pentru mici si manele...

    RăspundețiȘtergere
  13. Super destinatie, sper sa ajung si eu anul asta.

    Felicitari pentru poze si articol.

    RăspundețiȘtergere
  14. Felicitari pentru munca depusa si multumim ca ai impartit si cu noi aceste minunatii..

    RăspundețiȘtergere
  15. mi-a placut foarte mult arealul si as dori sa ajung acolo pana nu ajung manelistii!

    RăspundețiȘtergere
  16. super avem o fauna de invidiat si multe tari daca ar aveauo iar acorda atentia cuvenita sa ancercam sa o respectam macar noi daca statul nu face nimic in privinta asta tot ce face ie sa fure subventile si putini bani alocati pentru aceasta zona magnifica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt ANGHELOSU din Galati ,ma cunoaste domnu Bandacu ,am avut prilejul sa vad mare parte din acestea . Mergeti in aceste locuri cit mai exista,sunt unice. Ma bucur ca sunt acesti oameni minunati care ni le arata si noua .Sa va dea Dumnezeu sanatate.

      Ștergere
    2. Eu sunt ANGHELOSU din Galati ,ma cunoaste domnu Bandacu ,am avut prilejul sa vad mare parte din acestea . Mergeti in aceste locuri cit mai exista,sunt unice. Ma bucur ca sunt acesti oameni minunati care ni le arata si noua .Sa va dea Dumnezeu sanatate.

      Ștergere
    3. Eu sunt ANGHELOSU din Galati ,ma cunoaste domnu Bandacu ,am avut prilejul sa vad mare parte din acestea . Mergeti in aceste locuri cit mai exista,sunt unice. Ma bucur ca sunt acesti oameni minunati care ni le arata si noua .Sa va dea Dumnezeu sanatate.

      Ștergere
  17. Orania Angheloiu16 iulie 2014, 16:10

    felicitari pentru fotografii, felicitari pentru pasiunea ta pentru pasari si pentru implicarea ta in protejarea Deltei Dunarii

    RăspundețiȘtergere
  18. Orania Angheloiu16 iulie 2014, 16:14

    felicitari pentru fotografii, felicitari pentru pasiunea ta pentru pasari si pantru implicarea ta in protejarea Deltei Dunarii

    RăspundețiȘtergere