HAI-HUI PRIN VÂLCEA

Una din zonele mele preferate din judeţul Vâlcea este valea Olăneştiului. Drumul străbate o pădure de toată frumuseşeţea, iar toamna combinaţia dintre foioase şi conifere crează o adevărată simfonie de culori.
Aceste poze au fost făcute în luna noiembrie, când în vale foioasele erau încă verzi dar cu cât ne apropiam de culmile muntoase, au apărut diferite nuanţe de gslben-ruginiu.
Drumul este bun pe porţiunile unde nu se defrişează. Pe anumite porţiuni însă, acolo unde camioanele cară buşteni, datorită scurgerilor de apă de izvor de pe versanţi, drumul poate fi impracticabil.
Peisajele sunt încântătoare, trebuie să opresc mai tot timpul pentru a fotografia. Pozele însă nu pot reda măreţia zonei.
Drumul se împleteşte cu râul printre versanţii abrupţi, suntem copleşiţi de aerul curat şi răcoros şi de singurul "zgomot" - susurul râului.
Peisajul îmi sugerează taigaua rusă, văzută prin filme documentare sau reclame.
Piscul din fundal ne vesteşte apropierea de Cheile Olăneştiului.
suntem tot mai aproape de chei,
iar pe partea dreaptă peisajul se deschide şi ne dăm seama de altitudinea la care am ajuns şi admirăm frumuseţea codrului, încă neatins de defrişările crimi...
Intrăm în Cheile Olăneştiului,
Vedem arbori cocoţaţi pe versant, cum or rezista oare la furtunile din iarnă ?
Calcarul din care sunt alcătuiţi munţii explică mulţimea de mici peşteri, excavaţii şi fisuri unde se strecoară rădăcinile arborilor,

aşa cum se poate observa din imaginile de mai sus.
Imagine de ansamblu a unei mici părţi din aceste chei.
Râul Olăneşti este atât de mic în această zonă încât poate fi trecut cu piciorul.
Pe versantul malului drept în sensul de curgere al râului, se remarcă o peşteră de dimensiuni respectabilă, ce trebuie puţin investigată.
Cu oarece efort pentru kilogramele mele am ajuns sus la gura peşterii, şi ne pregătim de intrare.
Imagine din interiorul peşterii către exterior. Am folosit aparatul Olympus 5060 cu flash. Dacă afară este umed şi răcoare, sunt surprins de căldura şi uscăciunea din peşteră. Nici un strop de apă înfiltrată, de stalactite, cu care eram obişnuit la celelalte peşteri.
Peştera asigură condiţii foarte bune pentru lilieci, care nu sunt deranjaţi din somnul lor de lumina flashului. Am numărat cca. 8 lilieci, dispersaţi.
Cheile Olăneştiului văzute de la gura peşterii. De urcat am urcat, să vedem cum voi cborî!
Cu mici peripeţii am ajuns din nou la malul apei şi am început pânda pentru fotografierea păsărilor ce vieţuiesc aici. Avem în imagine Codobatura de munte - Motacilla cinerea - care
a trecut deja la penajul de iarnă. Neobişnuită cu oamenii, nu mă lasă să mă apropii la mai puţin de 20 m.
Surpriza plăcută a fost însă Pescărelul negru - Cinclus cinclus - care patrulează în zbor rapid în susul şi josul rului, la mică înălţime deasupra apei, ciripind alarmat de prezenţa mea.
Reuşesc să-l văd prim binoclu de departe, mă apropii de el pe drumul paralel cu râul şi apoi târându-mă spre malul apei scot numai capul şi aparatul. Normal că m-a observat dar nu prea e lămurit ce e cu mine aşa că am timpul să fac o serie de fotografii cu Nikonul 70 D şi obiectivul Sigma 170-500 mm. Am mai văzut Pescărelul în jud. Vâlcea , pe valea Lotrului, într-un loc destul de vizitat, unde se puteau face poze de aproape, dacă nu aş fi uitat rucsacul cu toate sculele acasă la Vâlcea. Am revenit peste câtva timp, şi nici urmă de Pescărel. Face parte din frumuseţea fotografierii păsărilor.
Continuăm urcuşul, peisajul devine tot mai sălbatic,
Ne simţim ca pe un tărâm neexplorat...
Până la prima cotitură, cînd tot farmecul şi visele despre zone neatinse de om,
ne sunt spulberate şi suntem aduşi la realitate. Iată cum românul e frate cu codrul!
Mare păcat mai ales că nu sunt sigur că se plantează ceva în loc.
Pun la sfârşit această poză spre a încheia totuşi într-o notă optimistă.

M-am tot gândit dacă să dau pe blog numele acestui loc, de frică să nu "deschid pârtie" burtoşilor în gipane, amatori de făcut mici şi ascultat manele în această minunată zonă. Mi-am asumat acest risc pornind de la ideea că doar un iubitor adevărat de natură va avea răbdarea să citească până la capăt cele spuse de mine aici. Prietenii mei, cu siguranţă fac parte din această categorie.