DESPRE PRIGORII

Pe şoseaua ce leagă Tulcea de Mamudia, la ieşirea din satul Victoria, se află o râpă de unde localnicii mai iau pământ pentru chirpici. Deasupra râpei, pe deal, la începutul lunei mai

creşte Bujorul sălbatic (Paeonia peregrina) plantă monument al naturii, protejată de lege.
Cu toate acestea, uneori localnicii care cunosc locul unde cresc aceşti bujori, îi rup, deşi floarea se ofileşte în câteva ore.
Dar la sfârşitul lui mai, dealurile din împrejurimi sunt invadate de maci. În această simfonie de culori, ce pasăre putea să se integreze cel mai bine?
Desigur, Prigoria (Meros apiaster).
Râpa este pustie pe timpul iernii, dar odată cu sosirea primăverii apar primii locatari, Graurii.
Pământul este nisipos, se poate săpa uşor în el. Aşa se face că în peretele râpei sunt sute de cuiburi.
Cum spuneam, primii sosiţi sunt graurii şi vrăbiile. aceste păsări nu migrează, deci ele încep să exploreze vechile cuiburi,
şi când alegerea este făcută, se începe "mobilarea" lui. Asta se întâmplă prin martie-aprilie.
La sfârşitul lui aprilie soseşte o altă pasăre frumos colorată, Dumbrăveanca (Coracias garrulus)
Care odată ajunsă începe inspectarea cuiburilor disponibile.
Pe la întâi mai sosesc şi Prigoriile denumite şi Albinărei (Merops apiaster). Astfel colonia este aproape completă. Cei mai numeroşi sunt graurii, apoi prigoriile, vrăbiile şi ultimile sunt dumbrăvencele.
Odată ajunse aici, se formează perechile, legăturile dintre ele fiind foarte strânse.
Astfel mai tot timpul păsările stau două câte două.
Sunt foarte agile în zbor, insectele cu care se hrănesc sunt prinse în timpul zborului.
Îşi aleg cuiburile dorite, sunt curăţate şi eventual îmbunătăţite. Am observat cum prigoriile sapă cu ciocurile în mal. Galeriile sunt lungi, pot ajunge la 2 m profunzime, şi se termină cu o cameră sau două mai largă. Sunt săpate pe rând de cei doi parteneri.
Masculul dăruieşte femelei insecte în timpul ritualului de curtare. Este momentul când poţi vedea care este masculul şi care femela căci la prigorii nu există dimorfism sexual (arată lafel).
Hrănire ceremonială - am surprins aici cum masculul dăruieşte femelei libelule.
Împerecherea se desfăşoară pe sol, pe firele de telefonie şi cel mai frecvent
pe ramurile arbuştilor din preajma coloniei.
În galerii sunt depuse 5-7 ouă ce sunt clocite cu rândul timp de 15-20 de minute de cei doi parteneri. Ouăle sunt depuse pe ingluviile păsărilor. Explic mai încolo ce sunt ingluviile.
Legăturile dintre prigorii sunt foarte puternice, niciodată nu am văzut o pasăre să încerece să fure hrana de la alta. Sunt dese cazurile cînd galeriile în curs de săpare sunt vizitate de ceilalţi membrii ai coloniei.
Cum spuneam alături de prigorii mai sunt aici 2-3 perechi de dumbrăvence,
păsări deosebit de frumoase, apără colonia de ciori, de multe ori am văzut dumbrăvence alungînd
ciorile ce se apropie de colonie.
Fiind frumoase şi pentru că nu le-am văzut în restul ţării mai postez o imagine pentru cei ce nu au văzut dumbrăvence. Se hrănesc cu insecte mari, sunt mai sfioase decît prigoriile nu te poţi apropia de ele uşor. Poza asta este făcută din maşină cu obiectivul de 400 mm şi teleconvertor de 1,4 mm. Pe cât de frumoase sunt pe atât de urât "cântă", de fapt cârâie şi cloncăne.
Graurii sunt cei mai numeroşi şi cu un registru vocal frumos şi variat. Este o încântare să-i auzi cum cântă. Asemănător cu mierla sau grangurul.
Dar un alt locatar al coloniei este Cucuveaua. Vizitez acest loc de cca 6-7 ani, şi în fiecare an
am remarcat prezenţa unei perechi de Cucuvele (Athene noctua). Cred că voi dedica acestei păsări un capitol în viitor.
În dieta prigoriilor intră o gama variată de insecte. Se mai numesc Albinărei căci se hrănesc cu albine, dar eu le-am văzut hrănindu-se cu tot soiul de gâze:
Libelulele sunt preferate,
merge şi cu un fluture,
aici avem un cărăbuşel al cerealelor,
aici un tăune
Nu toate părţile din corpul insectelor pot fi digerate. Părţile chitinoase din elitre sau părţi din labele insectelor sunt eliminate pe gură la cca 1,5-2 zile de la hrănire, sub forma unor aglomeraţii compacte, negre de 2/1 cm.
Ingluviile sunt foarte utile în determinarea speciilor cu care se hrănesc păsările ce le elimină,
Cam toată Dobrogea este populată cu prigorii. Am văzut cuiburi de prigorii organizate în colonii la Mahmudia, Murighiol, Parcheş, Malcoci niciodată nu am văzut un cuib izolat.
Acolo unde sunt mulţi indivizi, în mod normal se mai iscă şi incidente. Am văzut mici confruntări
în care cred că se implică masculii atunci când de o pereche se apropie prea mult un al treilea.
Confruntarea nu durează mai mult de câteva secunde, niciodată nu am văzut răniţi.
Colonia este uneori vizitată de popândăi
şi periodic de către păsări răpitoare. Dacă ciorile sunt gonite de dumbrăvence, şorecarii sunt goniţi de grauri. Aceştia se adună în stol şi sâcâie intrusul până acesta pleacă.
Natura paşnică a prigoriilor face ca acestea să dispară pur şi simplu la apariţia unui prădător.
Zborul este uneori planat şi frecvent prigoriile cântă în zbor. Cântecul este un tril prii-prii repetat frecvent. Astfel se desfăşoară lucrurile aici, în aer,
şi pe pământ. Închei cu un portret. După mine prigoria este cea mai frumos colorată pasăre de la noi de aceea probabil a şi fost postată pe coperta determinatorului Hamlyn al Societăţii Ornitologice Române.
Momentele petrecute printre ele sunt o adevărată încântare.