PRUNDUL CU PASARI

În partea de sud vest a lacului Sinoie se afla un loc numit Prundul cu pasari, deşi în realitate este o insulă. În imagine este cea din mijloc.

Ne îmbarcăm deci şi ne îndreptăm spre insula cu pricina. Aici este locul unde cuibăreşte o colonie mixtă de Stârc lopătar, Egretă mare, Egretă mică, Pescăruş argintiu şi alte specii.
Apropierea noastă de insulă nu rămâne neobservată, pescăruşii fiind primii care dau de ştire că cineva străin de insulă se apropie.
Îşi iau zborul şi câteva egrete mici iritate de prezenţa noastră.
Debarcarea se face uşor, coborâm pe insulă prin stuf.
În imagine sunt împreună cu agentul ecolog Benone cu ajutorul căruia am ajuns pe insulă. Nu am mai fost niciodată aici aşa că îmi pregătesc echipamentul foto la faţa locului.
Insula este destul de mică, cred că are câteva hectare, este inconjurată de un brâu de stuf la mal,
apoi urmează un inel de Volbură sau Hrişcă urcătoare, nu am avut timp să văd ce era, sunt două plante ce seamănă destul de mult iar în centrul insulei pe zona cea mai înaltă se află un mic loc golaş.
Printre tufele de volbură se află cuiburile păsărilor.
Aici avem un cuib de Egretă mare - Egretta alba - specie prezentată în

această imagine. Specie monogamă depune de obicei 2-6 ouă, de culoare vernil, albastrui pal.

Un cuib cu ouă de Egreta Mică - Egretta Garzetta, specie destul de comună în Delta Dunării, prezentată în imaginea următoare.
Aici este în penaj nupţial.

Iată şi un pui de Egretă mică, din oul crăpat e gata de eclozare un alt pui.
Aici avem un pui de Stârc lopătar - Platalea leucorodia - observaţi oul neeclozat de culoare gri murdar.

În acest cuib avem doi fraţi şi două ouă nefertile. Dar cum se apară puii în faţa invadatorului ? În acest caz e vorba despre mine.
Unii pur şi simplu mă tratează cu indiferenţă. Observaţi diferenţa de dimensiune între fraţi.
Alţii aplică tactica "fac pe mortu-n păpuşoi" ca acest pui de pescăruş făcut un acu pământul.
Alţii pur şi simplu dorm, ca aceşti pui de lopătar, fără ochi ce nu realizează existenţa vreo-unui pericol.
Alţii se retrag în stuf, otrăvind fântânile şi pârjolind holdele în faţa invadatorului, ca aceşti pui de egretă
Dar desigur, cea mai eficientă metodă de a te ascunde este aceasta, te bagi cu capul în buruieni. Pornind de la principiul "dacă eu nu-l văd nici el nu mă vede", această metodă este rapidă, sigură şi eficientă.
Încep să mă retrag spre barcă. Pe drum admir coafura de rocker a puilor de egretă,
un pui de stârc lopătar ce nu se teme de mine,
un pui de pescăruş ce-şi schimbă puful cu pene.
"Reuşesc " să deranjez o raţă de pe cuib. Zboară aşa de repede că nu reuşesc să-mi dau seama ce specie e.
Căţăraţi pe beţele de stuf, puii de egretă şi de lopătar exersează intens datul din aripi, acest antrenament îi va ajuta la deprinderea zborului.
Nu este cazul puiului de pescăruş, încă pedestraş, în timp ce
unii lopătari încearcă primele desprinderi în zbor.
Să creşteţi mari! Lăsăm în urmă insula. Deocamdată e încă hărmălaie iscată de plecarea noastră.
Dar în curând se va aşterne liniştea.
Faptul că pe insulă nu am găsit nici un pet, pungă sau alt gunoi, inocenţa şi puritatea acestor mici puişori mă îndreptăţeşte să afirm că încă mai avem în deltă locuri imaculate, nealterate de prezenţa omului.
Încă mai avem speranţe....