LACUL SARATURI

După cum îi spune şi numele, lacul are o concentraţie ridicată în săruri (săruri cloruro-sulfatice), acest lucru determinând existenţa unei microfaune specifice. acest lucru face ca pe lângă speciile de păsări comune celorlalte lacuri din Delta Dunării să întâlnim şi specii ce pot fi întâlnite la ţărmul mării.
Malul nordic al lacului este acoperit cu stuf pe când malul sudic este lipsit de vegetaţie câţiva metrii de la mal apoi mai la sud vegetaţia este cea caracteristică zonelor puternic salinizate.Hrana abundentă şi variată precum şi faptul că acest lac îngheaţă greu datorită concentraţiei ridicate în săruri, face ca Lacul Sărături să cunoască o abundenţă de păsări tot timpul anului.
Cele mai frecvente păsări ce se întâlnesc aici tot timpul anului sunt lebedele de vară (Cygnus olor).
În timpul iernii sosesc aici din nord şi lebedele de iarnă (Cygnus cygnus). Lacul Sărături este singurul loc unde am văzut cele două specii împreună.
Lebada de vara are ciocul rosu portocaliu cu negru la baza ciocului în timp ce Lebăda de iarnă are ciocul galben cu negru în varful ciocului.

Una din cele mai interesante păsări ce trăieşte aici este Piciorongul sau Cataliga (Himantopus himantopus). Despre această
pasăre care se înmulţeşte cu succes aici voi vorbi într-o postare separată.

Altă pasăre frecventă aici este

Ciocântorsul sau Avoseta (Recurvirostra avosetta).
Cuibăreşte aici în locuri izolate dar mai ales în colonie alături de Chira de baltă cu care împarte o insuliţă din estul lacului.
În luna iulie are deja pui, cam în aceeaşi perioadă cu Piciorongul.
Cuibăreşte aici o mare colonie de Chire de baltă (Sterna hirundo). Chirele sunt din cele mai zgomotoase păsări de aici. Colonia de chire este un freamăt permanent, unele pleacă altele vin, conflictele între vecini sunt frecvente.
Chirele pleaca spre lacurile din apropiere unde prind peştişori pe care îl prind prin plonjare în apă.
Când au pui, frecvent pot fi văzute cu peştişori, hrana puilor, în cioc.
Asemănătoare cu Chira de baltă dar de dimensiuni mai mari şi cioc mai puternic este Pescăriţa (Sterna caspia). Am observato la sfrşitul verii şi începutul toamnei.
Un mare număr de pescăruşi cuibăresc pe Lacul Sărături. În imagine avemun juvenil de Pescăruş râzător (Larus ridibundus)
şi un adult uşor de recunoscut prin faţa neagră. Aici este în faza de construire a cuibului.
În partea de vest a lacului cuibăresc mii de Pescăruşi argintii (Larus cachinnans). Vin aici primăvara devreme iar în luna iunie au deja pui, spre deosebire de alte specii care în iunie încă clocesc.
Aici avem un grup de juvenili.
Pescăruşul cu cap negru (Larus melanocephalus) se reproduce cu succes aici.
Spre deosebire de Pescăruşul râzător, Pescăruşul cu cap negru are întreg capul negru, ciocul este mai roşcat iar pleoapele albe mai evidente. Parcă şi culoarea de negru este mai acentuată faţă de negrul cenuşiu al Pescăruşului râzător.
"Vedeta incontestabilă" printre pescăruşi este însă Pescăruşul asiatic (Larus ichtiaetus). Este cel mai mare din pescăruşii de aici şi foarte rar. Are capul negru, cioc galben si alb împrejurul ochilor.
Este foarte greu de fotografiat, este foarte sperios.
Tot timpul anului pot fi găsite aici gâşte. În imagine este Gâsca de vară (Anser anser).
şi mai de aproape un exemplar tânăr.
Această fotografie este făcută iarna, avem aici Gâsca de vară, Gârliţa mare (Anser albifrons) şi câteva exemplare de Gâscă cu gât roşu (Branta rufficolis)
Aceleaşi specii cu ceva mai multe exemplare de Gâscă cu gât roşu.
Stol de Gâşte cu gât roşu
Aceleaşi trei specii de gâşte dar şi Raţa suliţar (Anas acuta) exemplarele cu dunga albă de-a lungul gâtului. Şi pentru că am trecut la raţe, să continuăm cu
Raţa cu cap castaniu (Aythya ferina),
Raţa cârâitoare (Anas querquedula)
Raţa cu ciuf (Netta rufina)
Raţa lingurar (Anas clypeata) şi multe altele pe care din păcate nu le-am putut fotografia. Există însă şi alte specii destul de interesante pe care sunt sigur că multă lume nu le cunoaşte.
Din această categorie face parte Ciovlica ruginie (Glareola pratincola) specie iubitoare de regiuni aride, terenuri ce au fost acoperite de ape ce au secat. În imagine avem un adult.
Şi un puişor din aceaşi specie.
Avem aici un Nagâţ (Vanellus vanellus) specie destul de comună aici.
Se reproduce frecvent pe malul Lacului Sărături. Toamna se adună în stoluri de sute de exemplare.
Ce este specific acestui lac este prezenţa a numeroase limicole.
destul de frecvent întâlnim Bătăuşul (Philomachus pugnax),
alt exemplar de Bătăuş, frumos colorat,

Alt bătăuş, trebuie să precizez că determinarea unora din aceste păsări este destul de dificilă, am cerut sprijinul lui Cosmin Manci, căruia îi mulţumesc pe această cale, sper să citească aceste rânduri.
Avem aici un Fluierar negru (Tringa erythropus), singurul exemplar ce l-am văzut vreodată aici, destul de gru de ajuns în aproprierea lui.
Mult mai permisivi sunt însă fugacii, avem aici un Fugaci de ţărm (Calidris alpina), numele vine de la modul haios în care se deplasează, parcă sunt tot timpul grăbiţi să ajungă undeva. Sunt micuţi de dimensiunea unui pumn şi mai tot timpul stau în grupuri.
Aici cred că avem un Fluierar de mlaştină (Tringa glareola) dar nu sunt 100% sigur de asta. Oricum specia este destul de comună.

Altă limicolă este Fluierarul de munte (Actitis hypoleucos) ceva mai mic decît fluierarul de mlaştină.

Una din păsările mele favorite este Culicul mare (Numenius arquata). Priviţi numai ce cioc are! este o pasăre destul de suspicioasă, de cum mă vede nu-şi mai ia ochii de pe mine, şi cum nu este vegetaţie unde să mă ascund nu mă lasă să mă apropii. Şi dacă între mine şi ea mai sunt şi alte păsări din alte specii, în momentul când acestea zboară, Culicul îşi ia zborul. Şi nu zboară la 50-100 m ci în capătul celălalt al lacului.
Astfel am facut destul de multe manevre pentru a obţine ceea ce se vede.
Diferit stau însă lucrurile cu Prundăraşul de sărătură (Charadrius alexandrinus) specie destul de rară dar care este destul de tolerantă cu fotografii.
O pasăre frumoasă, comună în vest, greu de ajuns în vecinătatea ei, este Scoicarul (Haematopus ostralegus) cel cu ciocul roşu. Destul de rară la Sărături, am vazuto doar de două ori şi o dată la ţărmul mării.
Destul de frecvent am văzut aici Corcodelul cu gât negru (Podiceps nigricollis) dar la distanţe relativ mari.
Dintre păsările de pradă în special în sezonul rece, este destul de rar Eretele vânăt (Circus cyaneus), în imagine, mult mai frecvent fiind Eretele de stuf (Circus aeruginosus). Am observat şi Vulturul codalb de câteva ori primăvara aceasta chiar o pereche.

Din păcate poziţionarea lacului în imediata apropiere a localităţii Murighiol face ca asupra păsărilor ce trăiec aici să existe permanent o presiune antropică manifestată prin diverse activităţi.
Păşunatul este cea mai frecventă activitate deoarece zona dintre lac şi şosea este islaz.
Acolo unde sunt turme de oi sunt şi câini. Exact în această zonă cuibăreşte Piciorongul.
Oile se odihnesc la malul lacului, la câţiva metrii de locul de cuibărit al Chirelor, Avosetelor şi Pescăruşilor.

Avertizorul de mai jos l-am conceput primăvara aceasta. Au fost plantate două la căile de acces la malul lacului.

Cu toate acestea, în continuare găsesc periodic oameni ce nu ţin seama de interdicţie.
Aceşti cetăţeni sunt cehi. Sunt convins că la ei în ţară respectă iterdicţiile legate de accesul în zonele strict protejate.
Culmea absurdului, să te încăpăţânezi să prinzi peşte într-un lac fără peşte. La noi e posibil.