DESPRE ŢOI, PIŢIGOI ŞI ALŢI HOŢOMANI

Si anul acesta a venit toamna, nuantele de ruginiu si rosu incep usor usor sa inlocuiasca verdele.
Toamna este prilej de veselie pentru cei ce au fost harnici peste an, este sezonul nuntilor si botezurilor.


La un astfel de botez am avut placerea sa participe şi familia mea intr-o zona draga mie, localitatea Olanesti din judetul Valcea.
Pensiunea "Trei brazi", asezata sub streasina padurii, ne-a fost gazda primitoare, imi era dor de diminetile racoroase cu triluri pasaresti dinspre padure. Am savurat din plin aceste momente de pe terasa camerei unde am fost cazat.
De belsugul toamnei se bucura si multe pasari, ca aceasta Cinteza (Fringilla coelebs), incercand sa intre in sezonul rece cat mai bine hranite, caci nu se stie ce fel de iarna vom avea. Si in general la munte, iarna e mai grea.
Acelasi lucru il face si Mierla (Turdus merula). Dar exista o categorie de pasari mai prevazatoare cu viitorul lor in timpul iernii.
Am observat astfel cum Gaitele (Garrulus glandarius) erau in plina activitate de "depozitare" a ghindelor de stejar. Poza este facuta la "Manastirea dintr-un lemn" unde sunt cativa stejari seculari, imensi. Era un du-te-vino, un pod aerian creat de Gaite care, culegeau ghinda din stejar si o duceau in zbor peste o vale, la cca. 1 km. unde o ascund sub frunze, in locuri numai de ele stiute.
Acelasi lucru il face Ţicleanul sau Ţoiul (Sitta europea)cum i se spune in Ardeal. In curtea manastirii este un arbust - Paducelul - (Crataegus monogyna), ce in acest sezon are niste fructe rosii, de dimensiunea maceselor. Ei bine, acest fruct este cules cu delicatete de Ticlean si depozitat-ascuns pe sub scoarta si crapaturile din trtunchiul copacilor.
Aici este depozitat sub o scoarta de copac. se verifica daca este bine asezat.
Se pare ca nu, se cauta un loc mai bun,
da, aici este mult mai bine. De fapt este in acelasi loc dar mai bine ascuns.

Cautarea, culegerea si transportul proviziilor uneori la distante mari, implica insa consum mare de energie si timp. Exista insa in statiunile montane, cum este si Olanestiul, adevarate supermarketuri pentru pasari, de unde te poti aproviziona gratis, cu efort minim.
Ce avem la oferta ? Mere, pere, nuci, struguri, gutui, afine, castane, paducel si multe alte bunatati.
"Avem di tătii" - tătăneasă, miere, suc de muguri de brad, ţuică, seminţe de dovleac, prune şi în oferta intră fel de fel de buruieni tămăduitoare pentru toate afecţiunile. Observati paharul cu seminţe de dovleac din dreapta imaginii.
Miezul de nucă este în păhărele de plastic, Piţigoiul sur (Parus palustris) se simte ca la un Fast food, nu ştie ce să aleagă, seminţe de dovleac sau miez de nucă ?
Piţigoiul mare, (Parus major) studiază şi oferta privată, "marfa de sub tejghea" din coşurile vânzătorilor.
Aici totul este mai bun, mai gustos şi numai specialităţi: pâine, brânză, şuncă. Un vis!
Piţigoiul sur încă nu s-a decis, cât de mare să fie sâmburele de dovleac, mai mult sau mai puţin prajit...
Parcă sămânţa asta ar corespunde exigenţelor.
Cred că nu mă vede nimeni...
decât acest Ţiclean. Aşezat strategic pe un ram deasupra fast-foodului păsăresc,
se apropie de aceeaşi ofertă, mai întâi timid,
Cu delicateţe alege sămânţa dorită,
se asigură cu nimeni nu-l zăreşte..
Şi apoi o "şterge" fără a plăti nici un firfirel.
Un alt Piţigoi sur profită de locul lăsat gol.
Alege un sâmbure de dovleac pe plac,
şi lasă locul unui alt Ţiclean, ceva mai îndrăzneţ,
care "pune laba, ia cu botul, şi înghite oul cu totul" cum făcea hoţomanul "Zdreanţă" din binecunoscuta poezie a lui Arghezi.
Sămânţa este apucată binişor,
trecută în spatele ciocului şi
spre a nu face drumul prea gol, se iau două seminţe. Dublă furăciune!
şi apoi alt Ţiclean, furăciune pe faţă!
şi apoi alt Piţigoi, alt hoţoman!
şi alt Ţiclean şi tot aşa, jaf la drumul mare!
Am rămas plăcut impresionat de faptul că vânzătorii de bunătăţi păsăreşti nu erau deloc deranjaţi de micii hoţomani. Considerau acest lucru ca un fapt firesc, aşa era normal. Ba chiar se amuzau de curajul şi "vrednicia" în ale şterpelitului al micilor infractori.
TRĂIESC ÎMPREUNĂ.
Atâta toleranţă şi înţelegere între localnici şi necuvântătorii din preajmă m-a foarte bine dispus.
Am cugetat asupra acestei filozofii de viaţă savurând o bere.

Şi m-am tot întrebat: eu de ce a trebuit să plătesc seminţele de dovleac ?