DIN NOU PE GRINDUL LUPILOR

De la postarea pe blog a povestii despre Grindul Lupilor am mai avut ocazia sa-l mai vizitez de cateva ori in diferite anotimpuri. M-am gandit ca ar fi bine sa completez datele cu ce am mai vazut nou sau interesant aici.

Am ales sa petrec aici inceputul de mai, a luna in care natura inbuneste, culorile explodeaza, vremea imprevizibila si hormonii mai zglobii. Incep deci povestirea de la "Bombeuri", o inaltime situata la S-E de grind, de pe care poti vedea cam tot ce este in zona.

Dupa cum se poate vedea, cultura rapitei este la putere, mirosul de miere pluteste in aer acompaniind bazsaitul albinelor.

Suntem in zona tampon, aici se recolteaza stuf depozitat in maldare. Poza este facuta de pe Bombeuri spre lacul Zmeica.

Anul acesta apele au fost destul de mari, suprafete intinse de apa acopera grindul, loc ideal pentru limicole. Intilnim o mare aglomeratie de batausi, fluierari si fugaci.

In lumina serii, batausii sunt parca mai linistiti, ne lasa sa ne apropiem de ei (Philomachus pugnax).

Piviti numai ce combinatii de culori au aceste pasari.

Si va asigur ca mai erau o multime de combinatii de culori pe care nu am reusit sa le fotografiez.

In praful drumului, un vanturel face o baie sa mai scape din paraziti in timp ce noi treceam in

revista ce specii se balaceau in apa putin adanca. Avem aici Rata caraitoare (Anas querquedula),

si un frumos exemplar de ratoi de Rata lingular (Anas clypeata).
Coborand de pe Bombeuri, pe drul, de o parte si alta, suntem incantati de culorile Prigoriilor

(Merops apiaster). exista cateva maluri aici, nisipoase, unde prigoriile isi pot sapa cuiburile

alaturi de Lastunul de mal (Riparia riparia). Poza este facuta in primavara 2009, am trecut pe 1 mai anul acesta sa vad ce mai fac lastunii. Din pacate, un excavator a sapat in malul cu lastuni, astfel au disparut toate cuiburile cu lastuni cu tot.

Pe parte dreapta a drumului spre grind, pe langa o multime de limicole am remarcat o multime de Egrete mari (Egreta alba) ce aveau treba cu broastele c es e manifestau fonic.

Putin mai la nord, in zonele ramase neinundate, am remarcat cateva paseriforme, mi/a placut in mod deosebit Fasa rosiatica (Anthus cervinus), deosebit de frumos colorata si cu un cantec

destul de placut, ce misuna prin iarba alaturi de Codaobatura galbena si alba.

Am fost mirat de abundenta de Pupeze din acest an. Pupaza (Upupa epops), daca facem abstractie de cele vazute zilnic la telvizor si pe strada, este o pasare aparte, deosebit de harnica, am vazuto de cateva ori scotand din pamant ditai coropisnitele, avand un cantec inconfundabil "Po-po, po-po" usor de auzit de la distante mari. O intalnim peste tot in dobrogea, in sate, in paduri in gradini si sesuri.

Canta din copaci sau bolovani mai inalti, in momentul cand emite "po-po"-ul lasa capul in jos si inchide ochii. In fotografie, pupaza canta pentru o Codobatura alba. Prin preajma, pe cativa metrii patrati, mai erau fasele, codobatura galbena, califari albi si popandai.

Campia din sudul grindului, primavara e o frumusete. Fel de fel de specii le intalnesti aici, in imagine avem in Starc cenusiu (Ardea cinerea).

In sud-estul zonei tampon, dincolo de maldarele de stuf, vegetatia inalta dispare, lasand loc vegetatiei tipice de saratura. Aici am intalnit Prundarasul de saratura (Charduelis alexandrinus).

Tocmai clocea niste oua. Femela s/a indepartat de cuib simuland ca este ranita si m/am apropiat de locul pe care/l parasise fara sa/mi dezlipesc ochii de acel punct. Eram la jumatate de metru de cuib si cu mare greutate am reusit sa descopar ouale. Sunt cam de dimensiunea maslinelor si perfect colorate spre a nu fi vazute.

Ingrijorator este ca locul ales de prundaras sa-si faca cuibul era chiar in drumul vacilor si oilor ce pasc in zona.

Ar fi o nedreptate sa nu amintesc de Barza alba (Ciconia ciconia), caci ceea ce la noi este o chestie obisnuita, la altii a disparut sau este o raritate. Tara cu cele mai multe berze albe este Polonia. In Parcul Natural Dunai - Drava este un muzeu dedicat berzei.

Tot in aceasta zona mai intalnim Starcul galben ( Ardeola ralloides) si o pasare minunata,

Pasarea ogorului (Burhinus oedicnemus), nume stiintific imposibil de retinut. Priviti numai ce

ce ochi are ! Este echivalentul european a cucului alergator american "Beep-beep"din binecunoscutul desen animat in care coiotul este supus la cazne crancene . Este o pasare putin cunoscuta la noi, destul de raspandita, un alergator redutabil. M-am pomenit cu ea sarind in fata masinii pe sosea, alergand in fata masinii si luindu-si zborul numai cand am ajuns la un metru de ea.
Intram in zona strict protejata si lucru mai rar intalnit, pe la ora 9-10 dimineata ne intalnim cu

un mistret de toata frumusetea, ne taie calea fara sa ne bage in seama. Suntem oarecum multumiti ca suntem in masina. Poza este facuta in luna septrembrie, repet, pozele din aceasta postare sunt facute pe parcursul mai multor vizite pe grind.

Anul acesta 2010 este un an deosebit, atipic. Inca din februarie apele au fost foarte mari inundand portiuni mari din grind. Aceasta poza este facut a de 1 mai, anul acesta

iar aceasta in februarie anul acesta.

Cam asa arata grindu in anii normali, neinundat.

In tufisurile de aici am vazut Sfranciocul cu frunte neagra (Lanius minor) , pasare cu obiceiuri ciudate despre care voi vorbi ceva mai incolo.

Supreafete mari de apa de mica adancime acopera mijlocul zonei centrale si de nord a grindului. Situate intre zone mari cu stuf, ele sunt ideale pentru toate pasarile ce sunt legate de apa. Avem in fotografie Pelicanul cret (Pelecanus crispus), Lebada de vara (Cygnus olor), Gasca de vara (Anser anser), Califarul alb (Tadorna tadorna), Rata lingurar, Rata suieratoare, Pescarusul razator (Larus ridibundus), Nagatul (Vanellus vanellus) si multe alte pe care le/am vazut cu luneta ornitologica.

Asa cum am mai spus, anul acesta nivelurile apelor au fost foarte mari. Drept consecinta, drumurile de pe grind sunt in mare parte sub apa. Accesul este destul de dificil.

Odata intrati in liziera de padure ce insoteste drumul de ambele parti, intram in taramul paseriformelor si nu numai. Primavara am reusit sa fotografiez Macaleandrul, (Erithacus rubecula), pasare care desi destul de sperioasa, curiozitatea o face sa se apropie incet, pe ocolite de masina. Trebuie sa mentionez ca o mare parte a pozelor facute la paseriforme sunt facute din masina. Avantajele fotografierii din masina sunt multiple. In primul rand este vorba de comoditate. Stai comod in fotoliul masinii si astepti nemiscat "prada" sa intre in bataia aparatului. Apoi, pe scaunul de alaturi se pot tine alte aparate, obiective, blitzuri, apa de baut, binoclu. Esti cat de cat ferit de atacul tantarilor. Daca locul nu este bun te muti usor in alta parte. Banuiesc ca masina este asimilata in mintea pasarilor cu un animal mare, gen cal, vaca, caci m-am putut apropia mult mai mult cu masina de pasari decat mergand pe jos.

Avem aici un mascul de Maracinar negru (Saxicola torquata), pozat tot din masina in aceeasi perioada cand am pozat macaleandrul. Maracinarul a venit pur si simplu spre masina, cam pana la 4 m. spre a se lamurii cei cu dihania asta mare. Nu toate au insa acest comportament. nu reusesc sa ma apropii convenabil de presura de stuf si de grangur. Presura am mai reusit sa pozez dar de la distanta mare sau prin parbriz si nu sunt multumit de calitatea pozei iar grangurul este atat de sperios si rapid ca nici macar nu reusesc sa duc aparatul la ochi.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Sfranciocul rosiatic (Lanius collurio). Ca dimensiuni pentru a va face o imagine, sunt mai mari ca vrabiile dar mai mici ca mierlele , am avut multe ocazii sa-i fotografiez,

ambele fotografii fiind facute din masina. Sfranciocii sunt niste mici pradatori. Se hranesc cu insecte, soparle si pasari sau mamifere mici pe care adesea le infig in ghimpi sau spini. Am avut ocazia sa vad un astfel de comportament in luna iulie 2009, la Valea Fagilor.

Un adult de Sfrancioc rosiatic a prins un cosas pe care l-a ferit unui pui mai maricel. Acesta a refuzat hrana adusa de parinte. Adultul nu a mancat cosasul ci l-a infipt intr-un spin asa cum se vede in imagine.

In primavara asta am vazut o multime de silvii. Pasari frumos cantatoare, nu se lasa prea usor fotografiate. In imagine este un mascul de Silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla)

iar aigi o imagine suava cu o femela din aceeasi specie. Destul de sperioase, le/am pozat afara din masina, stand nemiscat cu aparatul pe monopod si cu better-beamerul fixat pe flash. Fiind curioase, cam toate paseriformele se apropie sa vada daca apare ceva nou si daca eventual este vre-un pericol. Atunci este momentul sa le fotografiezi, caci de obicei, odata lamurite despre ce e vorba, nu se mai intorc.

O alta silvie mai frecventa decat cea de dinainte este Silvia mica (Sylvia curruca). Nu este chiar asa de sperioasa ca prima.

Aici avem un Lacar mare (Acrocephalus arundinaceus) este ceva de speriat cata energie au aceste pasari, canta intr-una de dimineata pana seara. Cantecul este ceva de genul "crrrr-crrrr-

ciiiiiii-ciiiiii-traa ce se repeta obsesiv.

Iar aici, asta mai micut, este ori un Lacar de mlastina (Acrocephalus palustris) sau Lacar de stuf (A. scirpaceus) sunt mai greu de determinat din poza.

O alta pasare deosebit de vioaie si curioasa si deci relativ usor de fotografiat este Muscarul mic

(Ficedula parva). Se aseaza pe cate o crenguta si in zbor rapid prinde insectele mici ce zboara in apropiere. Astfel postat poate fi fotografiat. Ne scuteste astfel de o multime de tantari.

Din aceeasi categorie de pasarele ce dau iama printre tantari se numara Pitlicea fluieratoare (Phylloscopus trochilus)

Ultimile poze sunt facute cat se poate de comod. Asezat pe un scaun pliant cu speteaza cu aparatul pus pe monopod si cu blitz cu better-beamer. Dupa cateva minute de la instalare esti integrat in natura si micii curiosi inaripati se apropie din ce in ce cu mai mult curaj sa vada ce

dihanie sta nemiscata la panda. Ce este haios e faptul ca la declansarea blitzului, unele din pasarelele astea tresar lovin scurt din aripi. Unele se sperie si zboara dar majoritatea raman sa infrunte lumina orbitoare.

Prin peregrinarile mele prin delta am intalnit de cateva ori cuiburi suspendate construite de o alta pasăre deosebit de interesantă, harnica si vioaie, numită Boicuş (Remiz pendulinus). În imagine masculul întăreşte firele ce leaga cuibul de ramură ţesând cu dibăcie o reţea de fire.

Apoi vine şi femela cu fire moi pentru a aşeza un aşternut moale pentru viitoarele ouă. El întăreşte marginile ferestrei.

Construirea cuibului este periodic întrruptă de momente de intimitate când se "pun bazele" noii generaţii de boicuşi.

După care se trece din nou la "întemeierea căminului". Ce deosebire între cuibul Prundăraşuluii de sărătură, o simplă scobitură în nisip şi acest cuib elaborat.

Toamna târziu, migrau mierlele spre sud. Într-o dimineaţă friguroasă, se încălzea la soare un pui de Mierlă (Turdus merula), vădit obosit, slăbit. În apropierea lui se agitau câteva mierle adulte, cred că încă îl mai hrăneau. Nu ştiu dacă puiul a trecut de iarna asta.

Uşor uşor ajungem iar la Cabana Cocorul, cu acoperiş de stuf, cu pereţii pictaţi de găinaţul păsărilor ce cuibăresc în diferitele orificii din cabană, hota nu este funcţională căci în tubul ce scoate aerul cald este ocupat de un cuib de grauri iar la intrare sunt, normal, cuiburi de rândunele, (Hirundo rustica) pe la instalaţia electrică.

Vasile, cabanierul, a pus câte o placa de lemn sub fiecare cuib.

Iar acolo unde sunt multe rândunele trebuie să fie şi Şoimul rândunelelor (Falco subbuteo).

Pe lângă Grauri, în cabana mai cuibăresc vrăbii, codobaturi albe, galbene iar

prin curte am văzut o mulţime de Codroşi de munte (Phoenicurus ochruros), în imagine un frumos mascul

iar aici o femelă. Masculul l-am pozat din mşină iar femela stând nemişcat lângă un panou.

La colţul unei anexe şi-a facut cuib o pupăză, specie despre care am mai vorbit, şi care s-a strecurat spre cuib cu o coropişniţă în cioc.

Pe digul de piatră dinspre lacul Goloviţa se încălzesc la soare şerpi de apă .

Este luna februarie, este frig şi bate un pui de crivăţ pe lacul Sinoe. Ne apropiem de insula Ceaplace, loc unde cuibăreşte Pelicanul creţ (Pelecanus crispus). Am ami vorbit despre ei.

După cum se vede, în februarie cam 50 de pelicani îşi construiseră deja cuiburile. Unii cloceau deja.

aici pot fi observaţi mai de aproape. Dacă privim coafura, e lesne de înţeles de ce se numesc pelican creţ.

Aici avem doi pelicani creţi şi doi pelicani comuni. Ăia cenuşii cu pliscul mai portocaliu sunt creţi.

Prin luna mai, insula Ceaplace e plină de pui de pelican creţ, cormorani, uneori gâscă de vară şi pescăruşi.

Nu pot să închei fără a aminti de Codobatura galbenă (Motacilla flava) cea mai răspândită pasăre în mai pe Grindul Lupilor.

Sunt atât de multe încât şi Fazanul (Phasianus colchicus) a făcut ochii mari.

Cu greu ne hotărâm să ne întoarcem acasă la Tulcea. Vom revenii şi sunt convins că voi mai posta imagini şi fapte de aici.

La revedere Grindul Lupilor!