PASAREA OGORULUI SI CARIERA ZEBIL

La circa 30 km. de Tulcea, poate mai puţin, pe şoseaua Tulcea Constanţa, pe parte stângă cum mergem spre Constanţa, se poate observa o carieră parţial părăsită, parţial exploatată.

La prima vedere zici că e un peisaj din deşertul texan, multă piară, vegetaţie puţină şi uneori chiar căldură mare.
<

Prezenţa bolovanilor adunaţi în grămezi trădează prezenţa activităţii oamenilor. În urma


<

exploatării s-a dat peste un izvor, acesta a creat un mic lac în mijlocul carieirei iar cineva, cu mulţi ani în urmă, a aruncat în noul lac câţiva cărăşei. Specie deosebit de prolifică, caraşii noştrii s-au înmulţit, aşa că, frecvent găseşti aici pescari, încă de la primele ore ale dimineţii.

Dacă mai punem la socoteală şi apa din precipitaţii, avem o zonă umedă, în miniatură, care nu poate însă ascunde urâţeniile din beton rămase în urma exploatării. Rampe, platforme, clădiri abandonate amintesc de vremurile de glorie de demult, rămase azi loc de popas şi cuibărit pentru lăstuni şi porumbei. Ai zice că locul e pustiu, mai ales că este des călcat de oameni veniţi la "iarba verde", mărturie stând sutele de peturi şi sticle abandaonate aici.

Tot aici este locul cel mai potrivit pentru facut schimbul de ulei la maşină şi de înlocuit instalaţia electrică. Nici nu merită să mai postez fotografiile.

Locul acesta este însă plin de viaţă. Normal, acolo unde este multă piatră nu poate să lipsească

Pietrarul sur, (Oenanthe oenanthe), în imagine un mascul juvenil.

Faptul că părinţii încă sunt cu insecte în cioc, înseamnă că e plin de pui prin prejur, în imagine o femelă din aceeaşi specie, iar mai jos un pui din acest an, încă hrănit de părinţii lui,

dar mult mai curajos decât aceştia, sau poat mult mai curios. Cert este că puii de pietrar se lasă

fotografiaţi mult mai de aproape. Cred că sunt peste 80-100 de exemplare de pietrari atât în carieră cât şi de jur împrejur.

O pasăre pe care am întâlnito mereu aici este Prundăraşul gulerat mic, (Charadrius dubius).

el a găsit aici un loc bun spre a se înmulţi, am reuşit să văd şi câţiva pui ca cel din imaginea de sus dar nu am reuşit niciodată să găsesc cuibul lui.

Este o pasăre relativ uşor de fotografiat, nu se teme de maşină, doar că nu prea stă locului, este un bun alergător.

Din răpitoarele ce patrulează periodic deasupra carierei am remarcat Şorecarul mare ( Buteo rufinus),

simpatica şi nelipsita Cucuvea ( Athene noctua) ce şi-a făcut cuibul sub o stâncă şi care de fiecare dată când zbura din loc în loc era atacată de pietrarii prin dreptul cărora trecea.

Şerparul, alt răpitor, ( Circaetus gallicus) l-am văzut aici o singură dată.

Fiind o pasăre destul de rară, am postat două fotogrofii cu ea.

Am zărit o Acvilă mică ( Hieraaetus pennatus) ce zbura destul de departe de carieră
de aceea nici fotografia nu este foarte reuşită. Am postat totuşi poza căci şi această pasăre este destul de rară.

Undeva prin construcţiile părăsite , şi-a făcut cuib o pereche de Vânturei roşii (Falco tinnunculus), ce mai răreşte lăcustele din câmpia dimprejurul carierei.

O prezenţă destul de rară, o dată la câţiva ani, este Lăcustarul ( Sturnus roseus) ce apare în cariera de aici când vine şi în cariera de la Tulcea. Doar că la Tulcea vine în număr foarte mare, căci şi cariera este mult mai mare. de ce se numeşte lăcustar a clar dacă ne uităm la ciocul lui. anul acesta nu au venit.

O prezenţă destul de discretă la carieră este Prigoria ( Merops apiaster), mai uşor de depistat aici datorită cânteculuii în zbor de neconfundat.

Fiind aşa frumoasă, merită două poze postate.

Există însă o pasăre peste care am dat aici şi de a cărei prezenţă m-am bucurat în mod deosebit.

Priviţi fotografia de mai jos.

Nu cred că aţi observat pasărea cu pricina.

Să dăm mai aproape.

Aici cu puţină atenţie poate fi văzută.

Mai aproape..

Da, pentru cine nu o cunoaşte: Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus). Nu mă aşteptam
să dau peste ea aici. de fapt căutam Prundăraşul, cu binoclul "măturam" pietrişul carierei, când, mi-au atras atenţia doi ochi mari galbeni. Mi-a sărit inima în loc de bucurie.

de la înălţimea buzei carierei reuşesc să dau de o pereche de păsări. Una pare a sta pe cuib. Faptul că suntem la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie însă mă face să mă îndoiesc de asta. E cam târziu să cloceşti acum.

Revin exact peste o săptămână şi spre bucuria mea, găsesc păsările în acelaşi loc. Mă apropii deci cu grijă să nu deranjez cloşca. se confundă foarte bine cu peisajul.

Să vedem mai de aproape.

Faptul că nu fuge imediat mă face să cred că stă pe ouă. Ştiind că ouăle sunt foarte greu de reperat, îmi iau câteva repere şi mă apropii de pasăre până se îndepărtează.

Destul cât să-i fac câteva fotografii în picioare. Priviţi ce picioare lungi are, este un bun alergător, am avut ocazia ă o vîd alergând chiar şi pe şosea şi mă duce mereu cu gândul la Cucul american din desenele animate ce-i face un coşmar viaţa coiotului cu "beeeep-beeeep".

Aici este cuibul cu ouă. Probabil că primul rând de ouă i-au fost mâncate de câinii vagabonzi sau alt prădător şi acum perechea este la a doua încercare pe anul acesta.

Dacă nu aţi găsit cuibul, iată-l:

Văzut mai de aproape este aşa:

Şi acum să ne depărtăm rapid, să lăsăm natura să-şi urmeze cursul fără a deranja prea mult.

Aceasta este pasărea în cauză. puţin cunoscută, destul de răpândită, discretă de o frumuseţe aparte. de ce a ales ea tocmai această carieră destul de aglomerată să cuibărească ştie numai ea. Poate voi revenii peste câteva zile să văd dacă au reuşit să scoată pui.

Vă ţin la curent.