LĂCUSTARI

La periferia sudică a oraşului Tulcea este o carieră abandonată cu câţiva ani în urmă. Cândva prosperă, din ea nu a mai rămas decât o groapă imensă ca o rană în dealul împădurit.
Dar ceea ce nu mai este folositor pentru unii se dovedeşte a fi foarte util pentru alţii.
În cazul nostru este vorba de o pasăre rudă cu graurul, pe nume Lăcustar (Sturnus roseus). Pereţii verticali ai fostei cariere constituie o atrecţie pentru aceste păsări ce periodic vin aici.
Şi nu vine 1 - 2 ci vin cu miile şi cuibăresc în locurile găsite de ele printre bolovani. Dar să o privim mai de aproape.
Despre ea este vorba. O pasare cu alura de punkist sau rocker, îmbrăcată în negru şi roz, cu frizură cel puţin excentrică.
Vine numai în anumiţi ani la noi, pozele acestea le-am făcut în 2008, sunt ani în care nu apare. Vine din regiunea Marii Caspice şi cuibăreşte aici, personal am mai întâlnit lăcustari în cariera Zebil şi in deltă, pe lacul Nebunu, în trecere probabil.
O pasăre minunată, m-am hotărât să o prezint în ideea că multă lume nu ştie că în Romania trăieşte şi se înmulţeşte această pasăre.
Stolurile sunt mari, în permanentă mişcare, cariera practic prinde viaţă odată cu sosirea lăcustarilor.
Este o pasăre ce nu stă prea mult locului, în permanentă mişcare şi destul de zgomotoasă.
Acolo unde sunt păsări multe, normal trebuie să fie şi ceva prădători, în acest caz un şoim, prietenul Cosmin m-a atenţionat că este un Şorecar mare (Buteo rufinus), lucru pntru care-i mulţumesc.
sau o vulpe râioasă.
După cantitatea de găinaţ de pe pietre, ne dăm seama de locurile preferate şi de cât de mult mănâncă aceste păsări.
Şi nu-i de mirare să fie aşa, rar găseşti o pasăre cu numai o insectă în cioc. Aşa cum le spune şi numele, principala insectă consumată este lăcusta, de fapt lăcustarii urmăresc roiurile de lăcuste.
Imaginaţi-vă câte insecte sunt consumate de miile de lăcustari ce trebuie să se hrănească pe ei dar mai ales puii lor. Poza aceasta este făcută în perioada hrănirii puilor.
Când nu prind insecte, se strâng la taifas, se scaldă în bălţile rămase în carieră după ploi,
conflictele sunt starea de normalitate aici, păsările ciripesc încontinuu chiar cu insecte în cioc.
E clar că sunt o binefacere pentru verdeaţa din jurul oraşului şi spaima insectelor.
Ca peste tot, mai există şi codaşi în muncă.
Dar să încheiem cu o imagine tipică, Lăcustar cu multe insecte în cioc, poză postată şi pe pagina mea: http://www.dan.romaniaphotobloggers.org/

PELICANUL CRET

Pe lacul Sinoe s-a format o în mod natural o insuliţă numită Ceaplace. Fiind destul de izolată a fost aleasă ca loc de cuibărit de pelicanul creţ. Cum exista pericolul ca suprafaţa acestei insule să se micşoreze sau chiar să dispară sub acţiunea valurilor mari din timpul furtunilor, a fost promovat un proiect de mărire a suprafeţei insulei şi de protejarea ei împotriva eroziunii valurilor.
La realizarea proiectului au participat Administr. Rezervaţiei Biosf. Delta Dunării Tulcea, societatea Ornitologică Româna şi Societatea Regală de Ornitologie din Anglia. Aceste poze au fost făcute în 2008.
Pelicanul creţ este în declin în Delta Dunării şi în general în Europa, se fac eforturi de creare a condiţiilor de înmulţire.
Este cea mai mare pasăre din România, fiind ceva mai mare şi decât pelicanul comun.
Aceste poze au fost făcute la mijlocul lunii mai din anul acesta.
Deoarece s-a observat că unele perechi de pelican creţ nu aveau loc de cuibărit pe această insulă
s-a luat decizia fixării unei platforme de lemn în golful insuliţei şi aducerii unor maldăre de stuf din care pelicanii să-şi facă cuiburi.
Binenţeles că de acest proiect au profitat şi cormoranii, păsări oportuniste.
Puii de pelican creţ sunt gri cenuşii spre deosebire de puii de pelican comun ce sunt negrii.
În jurul insulei am observat şi câţiva pelicani comuni.
Anul acesta a fost un an deosebit de rodnic.
Agenţii ecologi au evaluat peste 150 de pui de pelicani.
Pe insuliţă mai cuibăresc raţa mare, gâsca de vară, şi este vizitată de pescăruşi. Nu ştiu dacă aceştia cuibăresc aici.
Până în prezent acest proiect este un succes. Sper ca şi în anii următori să obţinem cel puţin acelaşi număr de pui.

BARZA NEAGRA

Am vizitat zilele trecute o parte din Defileul Oltului ceva mai la nord de intersectia cu
drumul spre Brezoi. Este un defileu spectaculos ce separa Muntii Capatanii la vest de Muntele Cozia si Fagaras la est.

Pe tot parcursul defileului Oltul este insotit de o cale ferata si de o sosea intens traficata.

De aceea nu ma asteptam la lucruri deosebit de spectaculoase aici.

Oltul primeste diversi afluenti de pe versantii muntilor ce au creat vai salbatice si putin cunoscute. Asa este de exemplu Valea Betelului, ce se varsa in Olt de pe malul drept in sensul de curgere.

Am vazut pe aceasta vale si macaleandrul, (Erithacus rubecula),

Pitigoi de munte (Parus montanus)

Fiind destul de inaccesibila pentru varsta mea nu m-am suit pe vale in sus.

Asa ca ne-am intors in defileul Oltului unde intre digul debeton ce apara calea ferata
si soseaua de eventuale inundatii si albia raului, exista o lunca unde a crescut stuf.

Exista pasarele pe care poti trece pe malul celalalt.

Deci in lunca Oltului pe langa arborii specifici luncii a crescut stuful si papura.

Surpriza a fost sa vad insa urmele activitatii castorilor.

Se pare ca eforturile de repopulare cu breb -

denumirea romaneasca a castorului -pe Valea Oltului nu au fost in zadar.

Cu o meticulozitate aproape mistica sunt pregatite scule pentru pescuit.

si dupa putin timp viata pestilor este pusa in pericol de prietenii mei,

pescari de temut. In timp ce nepotul meu Alin si prietenul sau Liviu ataca pestii,
eu dau o raita sa vad ce pasaret este pe aici.

Descopar progresele agriculturii moderne de secol XXI pe defileul Oltului.

Lastunii de casa ( Delichon urbica ) sunt in plina activitate de construire a cuiburilor
folosind noroiul din balti.

Am vazut si auzit aici pentru prima oara Silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla).

Canta foarte frumos, puternic si variat.

Pe malul opus deslusesc o silueta de Sorecar comun, Buteo buteo

Tot peste Olt observ prin binoclu un ratoi de Rata mare, Anas plat. si Cormoran mare / Phalacrocorax carbo

egreta mica / Egretta garzetta.

Apare o mica herghelie de cai, cativa dintre ei in apa Oltului.

Pe malul meu observ Ciocanitoarea pestrita mare - Dendrocopos major

si surpriza cea mare, barza neagra / Ciconia nigra

Pasare pe care o vad pentru prima oara. Fusesem avertizat de prezenta ei pe Valea Oltului de catre nepotul meu si iata am avut norocul sa o vad. Din pacate nu s-a lasat pe pamant, a planat tot mai departe de noi. Spre deosebire de barza alba ce poate fi vazuta prin satele noastre, barza neagra este mult mai discreta, cuibareste in arbori din paduri intinse. Era ultima zi prin Valcea, nu am mai avut timp sa-i caut cuibul.

Am trecut pe malul opus al Oltului peste un pod, de pe care am pozat Fagarasul

Imaginea Oltului de pe versantul estic.

Pescarii in cautare de locuri noi mai cu noroc.

si poiana unde am vrut sa ajungem, este neasteptat de curata.

am remarcat un uliu sorecar,

Cinteza - Fringilla coelebs

Dendrocopos major, Ciocanitoarea pestrita mare,

Corbul, Corvus corax ciugulind ceva dintr-un bustean putrezit

si pe care l-am surprins mai tarziu cu doua oua in plisc, furate de la alta pasare

si Muscarul gulerat, Ficedula albicollis.

Si cum poiana devenise prea aglomerata, ne-am hotarat dupa-masa tarziu
sa ne intoarcem in oras.

O ultima fotografie cu barza neagra