Am avut ocazia să intru în colonia de pe lacul Nebunu în 2007 şi 2008. De fiecare dată am avut norocul să văd o pasăre nouă pentru Delta Dunării, aflată în expansiune în sudul Europei - Stârcul de cireadă - (Bubulcus ibis).
de fiecare dată am văzut câte un exemplar. Prima dată, în 2007, nici nu mi-am dat seama că am pozat această pasăre, ajuns acasă şi privind atent pe monitor am realizat că pozasem Stârcul de cireadă.
Am ţinut neapărat să intru în colonie şi în acest an să văd care este situaţia cu acest stârc.
Menţionez că în povestea expediţiei efectuate pe 20 iunie 2009 am folosit şi cîteva fotografii făcute în mai 2008, acolo unde am considerat că pozele sunt mai reuşite. Locaţia este însă aceeaşi - Lacul Nebunu.
Plecarea în expediţie se face în zori când combinaţia aer mai rece şi apa mai călduţă crează aburii dimineţii.
Primii zori ne prind pe canalul Şontea, canal destul de traficat, folosit în traseele turistice pentru abundenţa în păsări şi vegetaţie.
Din canalul Şontea intrăm pe canalul Candura, mult mai liniştit, puţin traficat şi mai sălbatic. Urmărim pe malul drept intrarea pe lacul Nebunu, ascunsă bine în vegetaţie.
Reuşim să trecem prin spărtura ce permite accesul pe Nebunu, şi odată ieşiţi din vegetaţia stuficolă ni se deschide în faţă imaginea lacului. Lacul este invadat de vegetaţie submersă şi plutitoare.
Datorită acestui lucru cât şi dorinţa de a nu speria păsările, înaintarea bărcii se face numai la ghionder. Cuiburile din vârful sălciilor şi agitaţia păsărilor în zbor ne confirmă faptul că ne apropiem de colonie.
Colonia constă într-o mulţime de cuiburi de diferite specii de păsări, cuiburi construite printre ramurile de salcie.
Anumiţi arbori sunt preferaţi de păsări, acestea construindu-şi cuiburile de la 1 metru deasupra apei până aproape de vârf.
Printre ramuri, bine ascunse, în cuiburi se pot observa "cloştile", unele clocind ouălel altele ascunzându-şi puii, ca aceast Stârc galben.
În alte cuiburi, puii deabea au eclozat iar din ouă stă să iasă noi puişori.
Ne depărtăm în linişte spre a nu deranja.
Deşi este zonă strict protejată, să nu aveţi impresia că toată lumea o respectă şi o tratează ca atare. Iată că găsim scule puse de braconieri, în cazul de faţă un vintir din care dl. Bahaciu, şeful serviciului de pază şi protecţie, salvează un crap. Am găsit vre-o patru astfel de scule.
Iată cum arată un copac preferat de Cormoranul mare, datorită găinaţului acid, treptat arborele îşi pierde frunzele. An de an repetându-se fenomenul, în cele din urmă arborele moare.
Iată un astfel de arbore populat de această dată cu Cormoran mic.
Densitatea mare de păsări face ca acestea să fie destul detolerante unele faţă de celelalte, în cazul de faţă avem un Cormoran mic şi un Stârc de noapte.
Oricât de discreţi am vrea să fim, prezenţa noastră creazu o anumită agitaţie materializată prin scurte zboruri de la o creangă la alta. Avem aici un Stărc de noapte,
un stârc lopătar,
sau Egreta mică, specii destul de comune aici.
de fiecare dată am văzut câte un exemplar. Prima dată, în 2007, nici nu mi-am dat seama că am pozat această pasăre, ajuns acasă şi privind atent pe monitor am realizat că pozasem Stârcul de cireadă.
Am ţinut neapărat să intru în colonie şi în acest an să văd care este situaţia cu acest stârc.
Menţionez că în povestea expediţiei efectuate pe 20 iunie 2009 am folosit şi cîteva fotografii făcute în mai 2008, acolo unde am considerat că pozele sunt mai reuşite. Locaţia este însă aceeaşi - Lacul Nebunu.
Plecarea în expediţie se face în zori când combinaţia aer mai rece şi apa mai călduţă crează aburii dimineţii.
Primii zori ne prind pe canalul Şontea, canal destul de traficat, folosit în traseele turistice pentru abundenţa în păsări şi vegetaţie.
Din canalul Şontea intrăm pe canalul Candura, mult mai liniştit, puţin traficat şi mai sălbatic. Urmărim pe malul drept intrarea pe lacul Nebunu, ascunsă bine în vegetaţie.Reuşim să trecem prin spărtura ce permite accesul pe Nebunu, şi odată ieşiţi din vegetaţia stuficolă ni se deschide în faţă imaginea lacului. Lacul este invadat de vegetaţie submersă şi plutitoare.
Datorită acestui lucru cât şi dorinţa de a nu speria păsările, înaintarea bărcii se face numai la ghionder. Cuiburile din vârful sălciilor şi agitaţia păsărilor în zbor ne confirmă faptul că ne apropiem de colonie.
Colonia constă într-o mulţime de cuiburi de diferite specii de păsări, cuiburi construite printre ramurile de salcie.
Anumiţi arbori sunt preferaţi de păsări, acestea construindu-şi cuiburile de la 1 metru deasupra apei până aproape de vârf.
Printre ramuri, bine ascunse, în cuiburi se pot observa "cloştile", unele clocind ouălel altele ascunzându-şi puii, ca aceast Stârc galben.
În alte cuiburi, puii deabea au eclozat iar din ouă stă să iasă noi puişori.Ne depărtăm în linişte spre a nu deranja.
Deşi este zonă strict protejată, să nu aveţi impresia că toată lumea o respectă şi o tratează ca atare. Iată că găsim scule puse de braconieri, în cazul de faţă un vintir din care dl. Bahaciu, şeful serviciului de pază şi protecţie, salvează un crap. Am găsit vre-o patru astfel de scule.
Iată cum arată un copac preferat de Cormoranul mare, datorită găinaţului acid, treptat arborele îşi pierde frunzele. An de an repetându-se fenomenul, în cele din urmă arborele moare.
Iată un astfel de arbore populat de această dată cu Cormoran mic.
Densitatea mare de păsări face ca acestea să fie destul detolerante unele faţă de celelalte, în cazul de faţă avem un Cormoran mic şi un Stârc de noapte.
Oricât de discreţi am vrea să fim, prezenţa noastră creazu o anumită agitaţie materializată prin scurte zboruri de la o creangă la alta. Avem aici un Stărc de noapte,
un stârc lopătar,
sau Egreta mică, specii destul de comune aici.
Dar care sunt speciile ce cuibăresc în colonie?
Cea mai numeroasă este Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo).
Anul acesta am văzut numeroşi Cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus).
Cea mai numeroasă este Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo).
Anul acesta am văzut numeroşi Cormorani mici (Phalacrocorax pygmeus).Trebuie să menţionez că cea mai mare parte a populaţiei mondiale de Cormoran mic trăieşte pe teritoriul României, în special în Delta Dunării.
Aici avem o imagine cu cele două specii de cormoran, una lângă alta spre comparaţie.
De ce-şi usucă numai cormoranii penele? Deoarece ei nu-şi ung penele cu grăsime. Majoritatea păsărilor ce trăiesc pe apă, au deasupra cozii o glendă ce secretă o grăsime cu care aceste păsări îşi impermeabilizează penele. Acest lucru i-ar împiedica pe cormorani să se mai scufunde pentru a prinde peştele. Nefiind impregnate cu grăsime, penele cormoranilor se îmbibă cu apă în timpul scufundărilor, de aceea periodic trebuiesc uscate.
Altă specie este Egreta mică (Egretta garzetta),aproape un simbol al deltei (adevăratul simbol este pelicanul) dacă ţinem cont de câte nave, hoteluri, pensiuni, restaurante îi poartă numele.
Stârcul galben (Ardeola raloides) este un din cele mai frumoase păsări de aici mai ales în penaj nupţial.
Stârcul lopătar, (Platalea leucorodia) este ceva mai rar, cuibăreşte în arbori dar şi la sol aşa cum am prezentat în "Prundul cu păsări".
Lopătarul are un zbor lin, liniştit, permite fotografierea în bune condiţii.
Foarte rar în colonia Nebunu dar foarte frecvent în toată delta este Stârcul cenuşiu, (Ardeea cinerea).
Destul de rar în acest an faţă de anii trecuţi, este Ţigănuşul sau Ibisul negru (Plegadis falcinellus) care de fapt nu ete deloc negru ci are o paletă de nuanţe de vişiniu şi grena.
Stârcul de noapte (Nyctcorax nycticorax) activ în primele ore ale dimineţii şi seara.
Vedeta şi scopul expediţiei este Stârcul de cireadă (Bubulcus ibis), pasăre elegantă, ce apare din desimea frunzişului cu mişcări lente, se lasă privit şi admirat, şi fotografiez încântat această apariţie. Am timp să montez monopodul la aparat şi din barcă, cu monopod şi flash, trag vre-o 20 de cadre. Aşa cum apărut, distins şi elegant, tot aşa îşi ia zborul.
În colonie viaţa este relativ liniştită, speciile sunt tolerante unele faţă de altele.
Aici avem o imagine cu cele două specii de cormoran, una lângă alta spre comparaţie.
De ce-şi usucă numai cormoranii penele? Deoarece ei nu-şi ung penele cu grăsime. Majoritatea păsărilor ce trăiesc pe apă, au deasupra cozii o glendă ce secretă o grăsime cu care aceste păsări îşi impermeabilizează penele. Acest lucru i-ar împiedica pe cormorani să se mai scufunde pentru a prinde peştele. Nefiind impregnate cu grăsime, penele cormoranilor se îmbibă cu apă în timpul scufundărilor, de aceea periodic trebuiesc uscate.
Altă specie este Egreta mică (Egretta garzetta),aproape un simbol al deltei (adevăratul simbol este pelicanul) dacă ţinem cont de câte nave, hoteluri, pensiuni, restaurante îi poartă numele.
Stârcul galben (Ardeola raloides) este un din cele mai frumoase păsări de aici mai ales în penaj nupţial.
Stârcul lopătar, (Platalea leucorodia) este ceva mai rar, cuibăreşte în arbori dar şi la sol aşa cum am prezentat în "Prundul cu păsări".
Lopătarul are un zbor lin, liniştit, permite fotografierea în bune condiţii.
Foarte rar în colonia Nebunu dar foarte frecvent în toată delta este Stârcul cenuşiu, (Ardeea cinerea).
Destul de rar în acest an faţă de anii trecuţi, este Ţigănuşul sau Ibisul negru (Plegadis falcinellus) care de fapt nu ete deloc negru ci are o paletă de nuanţe de vişiniu şi grena. 
Stârcul de noapte (Nyctcorax nycticorax) activ în primele ore ale dimineţii şi seara.
Vedeta şi scopul expediţiei este Stârcul de cireadă (Bubulcus ibis), pasăre elegantă, ce apare din desimea frunzişului cu mişcări lente, se lasă privit şi admirat, şi fotografiez încântat această apariţie. Am timp să montez monopodul la aparat şi din barcă, cu monopod şi flash, trag vre-o 20 de cadre. Aşa cum apărut, distins şi elegant, tot aşa îşi ia zborul.
În colonie viaţa este relativ liniştită, speciile sunt tolerante unele faţă de altele.Păsările vin, pleacă, clocesc,
îşi hrănesc puii, ca acest stârc de noapte, ce este urmărit până în vârful salciei de puiul cerşind mâncare.
Mai au loc uneori mici incidente între indivizii aceleaşi speii.
Alţii profită de abundenţa de peşte de sub colonie. Probabil peştii sunt atraşi de excrementele păsărilor. Am văzut numeroade egrete prinzând peşte frecvent. Am avut timp să-mi montez "Better beamerul" la blitz căci egretele pescuiau sub sălciile dese, unde nu era lumină mai deloc.
Cam aşa arată un Better beamer montat pe flash. Concentrează fascicolul de lumină într-unul mai îngust dar care bate la distanţă mare.
Am postat aici un stârc galben în stânga şi unul de cireadă în dreapta, spre comparare. Pot fi deosebiţi destul de uşor cu puţină atenţie.
Una peste alta, am observat cel puţin patru perechi de Stârc de cireadă. De ce se numeşte "de cireadă"? Cine a urmărit pe Naţional geografic un film cu turme de elefanţi sau cirezi de bivoli, a observat în apropierea acestor animale nişte păsări ce se "încurcau" printre picioarele animalelor. Deoarece prin deplasarea lor turmele de animale stârnesc multe insecte şi reptile, aceste păsări, nişte stârci de fapt, profită şi se hrănesc nestingherite lângă cirezi, de aici şi numele Cattle egret .
Fiind relativ nou in Delta Dunării, nu multă lume a avut ocazia să-l vadă, aşa că mai postez câteva imagini.
Am avut o zi împlinită, am găsit pasărea de care eram interesat şi mai mult de-atât chir am asistat la împerecherea ei, petrecută discret, dincolo de crengile sălciilor, aşa cum îi stă bine unei păsări elegante.
îşi hrănesc puii, ca acest stârc de noapte, ce este urmărit până în vârful salciei de puiul cerşind mâncare.
Mai au loc uneori mici incidente între indivizii aceleaşi speii.
Alţii profită de abundenţa de peşte de sub colonie. Probabil peştii sunt atraşi de excrementele păsărilor. Am văzut numeroade egrete prinzând peşte frecvent. Am avut timp să-mi montez "Better beamerul" la blitz căci egretele pescuiau sub sălciile dese, unde nu era lumină mai deloc.
Cam aşa arată un Better beamer montat pe flash. Concentrează fascicolul de lumină într-unul mai îngust dar care bate la distanţă mare.
Am postat aici un stârc galben în stânga şi unul de cireadă în dreapta, spre comparare. Pot fi deosebiţi destul de uşor cu puţină atenţie.
Una peste alta, am observat cel puţin patru perechi de Stârc de cireadă. De ce se numeşte "de cireadă"? Cine a urmărit pe Naţional geografic un film cu turme de elefanţi sau cirezi de bivoli, a observat în apropierea acestor animale nişte păsări ce se "încurcau" printre picioarele animalelor. Deoarece prin deplasarea lor turmele de animale stârnesc multe insecte şi reptile, aceste păsări, nişte stârci de fapt, profită şi se hrănesc nestingherite lângă cirezi, de aici şi numele Cattle egret .
Fiind relativ nou in Delta Dunării, nu multă lume a avut ocazia să-l vadă, aşa că mai postez câteva imagini.
Am avut o zi împlinită, am găsit pasărea de care eram interesat şi mai mult de-atât chir am asistat la împerecherea ei, petrecută discret, dincolo de crengile sălciilor, aşa cum îi stă bine unei păsări elegante.
